Atunci când devii mamă, pe lângă faptul că te trezești peste noapte cu o nouă identitate, cu o multitudine de sarcini legate de îngrijirea bebelușului, ca să nu mai spun că trebuie să ai cât de cât grijă și de tine (doar ai născut un copil!), cumva toată lumea te asaltează și cu tot felul de sfaturi, idei și întrebări.

Și acum îmi amintesc cum una dintre principalele întrebări pe care le tot auzeam erau dacă bebelușul meu dormea toată noaptea. Am pierdut șirul de câte ori am fost întrebată de somnul copilului meu și mărturisesc că deja îmi era teamă când mă întâlneam cu oamenii că tot despre asta mă vor întreba. Adevărul este că bebelușul meu se trezea de câteva ori pe noapte, în fiecare noapte. (Și între noi fie vorba, nici nu era nevoie să mă întrebe cineva ceva despre somn, pentru că cearcănele mele spuneau totul…). Eram nedormită, tare obosită, uneori și în timp ce făceam duș aveam impresia că ațipesc. Și toți în jurul meu păreau să discute numai despre asta, iar eu eram întrebată mereu numai de asta, indiferent de ce interlocutori aveam: familie, prieteni, vecini, cunoștințe etc, toată lumea era tare interesată dacă dormea sau nu copilul meu noaptea. De parcă o simplă discuție legată de somn ar putea emite unele ipoteze legate de ce fel de mama ești tu (iar tu te întrebi în gând cum să le răspunzi oamenilor fără ca ei să te considere o mamă îngrozitoare).

Dacă le spui că micuțul tău doarme toată noaptea, ei vor susține că acest lucru este pur și simplu imposibil și că trebuie să urmezi un ”antrenament” de somn, prin care lași copilul să mai și plângă, astfel să învețe să adoarmă singur, în timp ce tu te relaxezi, îți vezi de treburile tale (dacă poți…). Dacă spui că bebelușul se trezește de mai multe ori pe timpul nopții, atunci s-ar putea să ți se spună că sigur faci ceva greșit:” — Ești sigură că nu îi este foame? — Încă îl legăni să adoarmă? – Dă-i cereale să aibă burtica plină noaptea! etc.  Doarme în aceeași cameră cu tine? De ce? Nu doarme în aceeași cameră? De ce?” Și tot așa.

Sper că nu mă înțelegi greșit: sunt binevenite sfaturile altor mame, doar că anumite sugestii poate nu funcționează în cazul bebelușului tău sau poate sunt idei cu care noi, părinții, nu rezonăm. Și în plus, atunci când ești epuizat, te simți irascibil, vulnerabil,  anumite păreri venite la adresa ta pot fi percepute ca niște concluzii sau sublinieri ale unor greșeli pe care le faci. Eh, e o linie atât de fină și poți ajunge atât de repede să te consideri o mamă care nu se descurcă deloc cu sarcinile pe care le are de făcut.

Pot spune cu sinceritate că subiectul legat de somnul copilului a fost unul dintre cei mai mari factori care au dus la depresia mea postpartum, deoarece simțeam în mod constant că nu făceam nimic „bine” în acest sens. Am citit foarte multe articole, bloguri și tot felul de sfaturi pe forumuri despre cum să faci un bebeluș să doarmă mai mult și mai bine, iar copilul meu continua să se trezescă noaptea dese ori. Nu știam unde și ce făceam greșit. Am simțit că eșuez.

Și ca să nu o mai lungesc, copilul meu a început să doarmă toată noaptea abia la vârsta de doi ani, dar până atunci, m-am îngrijit de nevoile lui. Se trezea și avea nevoie să bea lapte, îi ofeream, avea nevoie să bea apă, îi ofeream, avea nevoie de mângâiere pe căpșor, asta făceam. Am făcut ceea ce a funcționat pentru noi. Au fost momente în care m-am simțit vinovată pentru că am făcut aceste lucruri, pentru că ignoram sfaturile consultanților în somn care îmi spuneau să-l las să plângă. Dar mamele nu ar trebui să se simtă vinovate pentru că și-au mângâiat copiii, atunci când micuții aveau nevoie de asta, nu-i așa?

De aceea, singurul sfat pe care-l am pentru mamele care mine care se trezesc des noaptea pentru că micuții lor au tot felul de nevoi și dacă ele simt că este în regulă să le răspundă acestora, atunci le recomand cu încredere următoarea ”mantră” care sper să le dea încredere că ceea ce fac este bine (și că va veni și momentul în care copiii vor dormi toată noaptea):

Da, bebelușul meu se trezește noaptea des și, da, sunt o mamă bună.