Examinarea prezenţei testiculelor în scrot face parte din examenul clinic de rutină al nou-născutului în maternitate, iar absenţa unuia sau a ambelor testicule impune urmărirea şi examinarea periodică a copilului de către medicul pediatru/de familie. În timpul vieţii intrauterine, la copilul de sex masculin se dezvoltă şi testiculele.
De la începutul dezvoltării lor, testiculele se află în abdomen. În mod normal, înainte de naştere, testiculele coboară în scrot, un sac care se găseşte sub penis. Când un testicul nu coboară în scrot, aşa cum ar trebui, atunci copilul va avea un testicul necoborât. Nu se cunoaşte cauza care determină această anomalie. La mai mult de jumătate din cazuri, testiculele coboară la locul lor până la vârsta de 3 luni. Dacă copilul nu are coborâte testiculele până la vârsta de 6 luni, trebuie examinat de către medic, care va sugera tratamentul adecvat.
În mod normal, scrotul copilului este rotund şi câteodată încreţit. În cazul testiculului necoborât, scrotul poate fi mai moale şi mai puţin rotund, pe o parte sau pe ambele părţi. Dacă numai un testicul este coborât, scrotul apare dezechilibrat, cu o parte mai bine dezvoltată. Corpul rotund al testiculului nu se simte, pe una sau pe ambele părţi ale scrotului, unde nu este coborât testiculul.
În unele cazuri, testiculul coboară în scrot spontan în săptămânile următoare naşterii. Necoborârea testiculului necesită tratament în timp util deoarece criptorhidia netratată este o cauză frecventă de sterilitate masculină. Testiculul coboară în mod fiziologic la locul lui în primul an, de obicei în primele 6 luni. Tratamentul cel mai probabil indicat de chirurgul pediatru sau de urologul pediatru va fi intervenţia chirugicală, în intervalul de vârstă 1-2 ani. De regulă, intervenţia se va efectua pe cale laparoscopică. Presupune o mică incizie pe abdomen, sub ombilic.
În alte cazuri, se va apela la chirurgia clasică, când se realizează deschiderea abdomenului. Tratamentul chirurgical prin care se va muta testiculul necoborât în scrot, se numeşte orhipexie sau orhidopexie. Presupune una sau două incizii la nivelul scrotului, în regiunea inghinală sau la nivelul abdomenului, pentru a permite găsirea testiculului şi coborârea în scrot. Dacă testiculul este localizat în abdomen pot fi necesare două intervenţii chirurgicale separate, la câteva luni. Dacă este prezentă o hernie inghinală, se va opera în acelaşi timp. Operaţia se va efectua sub anestezie generală. După operaţie, copilul va putea merge acasă. Majoritatea copiilor se recuperează în câteva zile. Altă posibilitate terapeutică este terapia hormonală care poate determina coborârea testiculului în scrot. Este eficientă în mai puţin de 20% din cazuri, iar mulți nu mai recomandă astfel de tratament.
