Mama imi spunea mai demult ca adora sa nasca si ca ar naste din nou si nou. De fiecare data cand o auzeam, imi ziceam ca este exagerata. Am auzit atatea povesti despre experiente de nastere, incat ceea ce spunea ea parea o nebunie! Sa nasti e greu, e intens, e terifiant, procesul nu este deloc unul placut, nici vederii, nici simturilor. Optsprezece ore de travaliu, epidurala, 2 ore si jumatate de “impins”, o epiziotomie. Cam prin asta am trecut eu. Si imi amintesc ca m-am tot intrebat in acea perioada la ce s-a referit mama mea? Pentru ca eu am fost speriata, am avut dureri, am fost extenuata.

Dupa tot chinul din travaliu si expulzie, am nascut. Puiul meu perfect. Imi amintesc foarte bine cand mi l-a pus doctorul la piept, imi amintesc cum simteam cordonul ombilical palpaind. Acel moment a fost MAGIC. Am acea imagine in minte. Cu ochii in lacrimi, mi-am dat seama la ce s-a referit mama mea: copilul a meritat tot acest efort. Sunt speriata de procesul de nastere. Dar as naste din nou, si din nou.

Daca m-a durut? Da.

Daca am fost terifiata? Da.

Daca as face-o din nou? Absolut! Da.

Momentul in care iti tii pentru prima data bebelusul mult-asteptat in brate este cea mai tare experienta din viata ta. Nici nu stiu cum sa explic ceea ce simti. E miraculos, sublim, divin.

Traducere si adaptare de pe herviewfromhome.com