Exista o serie de explorari imagistice folosite in sarcina pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic sau in scop terpeutic. Acestea sunt reprezentate de radiografie, tomografia computerizata, ecografia, rezonanta magnetica nucleara. Dintre toate, radiografia este cea mai daunatoare, atat pentru obstetrician cat si pentru pacienta.

In multe situatii, radiografiile sunt facute fara a sti ca pacienta respectiva este insarcinata. Efectul nociv al radiatiilor ionizante folosite in explorarile radiologice depinde de doza folosita si se datoreaza faptului ca, datorita energiilor inalte, se produc ruperi ale legaturilor chimice de la nivelul ADN-ului celular, sau pot genera radicali liberi sau ioni care distrug tesuturile.

Radiatiile pot determina: moartea celulara care afecteaza embriogeneza in trimestrul I de sarcina, restrictia de crestere a fatului, malformatii congenitale, pot favoriza dezvoltarea cancerelor, microcefalie, retard mental, sterilitate. Efectul este letal daca expunerea se face in prima saptamana de la fecundatie. De aceea exista aceasta atentionare ca in primul trimestru de sarcina sa nu se efectueze radiografii.

In perioada organogenezei pot duce la moartea embrionului, malformatii sau restrictie de crestere. Daca expunerea se face in perioada fetala exista risc crescut de restrictie de crestere si afectarea sistemului nervos central. Singurele indicatii fetale pentru efectuarea radiografiei sunt in cazul prezentatiilor pelviene la termen pentru aprecierea bazinului matern si pentru eventualele defecte scheletale fetale care nu pot fi vizualizate in detaliu prin ecografie.

Este foarte important ca orice explorare radiologica sa se faca la indicatia medicului, dupa ce se exclude posibilitatea ca femeia in cauza sa fie insarcinata.