Draga viitoare mama, stiu ca ai momente in care, pe langa toate grijile si nelinistile pe care le ai in sarcina (sa mananci sanatos, sa faci miscare, sa te hidratezi corespunzator, sa nu te stresezi ca sa-i fie bine bebelusului din burtica etc), ai si perioade in care te intrebi: dar oare cum o sa nasc? Cum va fi la nastere? O sa ma doara? O sa reusesc? Cum sa ma pregatesc mai bine? Si tot asa. Iata 5 lucruri pe care vreau sa le stii despre nastere.

Sa nu crezi ca exista un singur fel de a naste si mai ales, sa nu ramai blocata pe acea idee.

Am crezut ca cel mai bine pentru mine este sa nasc natural, nemedicamentos,  ca asa fac femeile de cand e lumea si cerlar asa e cel mai bine si pentru mine. Si cel mai crunt este ca am fost atat de vehementa pe aceasta idee, incat respingeam din star, orice sugestie venea din partea vreunui specialist. Am reconsiderat-o, bineinteles, fortata de imprejurari, cand am vazut ca am contractii puternice, iar colul uterin nu se dilata, cand am vazut ca bataile inimii bebelusului incetinesc si ca trebuia sa imping mai repede, am acceptat si epiziotomie, si tot. Este impreios necesar sa fii pregatita cu toate informatiile si sa fii FEXIBILA! Nasterea chiar este imprevizibila!

“Mama sa fie sanatoasa, copilul sanatos, in rest nu mai conteaza nimic”. Oare?

Este dreptul tau sa iti doresti sa ia parte de o nastere in siguranta, multumitoare, cu demnitate, sa fii respactata, ascultata, inteleasa, sa ti se ofere suportul etc. Este in regula sa-ti arati emotiile, sa-ti spui parerea! Contezi! Este corpul tau, nasterea ta, bebelusul tau!

Fii mai selectiva cu cine impartasesti ideile tale sau planul tau de nastere

Intelegem ca toata lumea este fascinata sa discute despre sarcina, despre bebelusul din burtica, despre nastere, despre cum nasti sau daca o sa alaptezi si tot asa. Dar acestea tin de viata ta intima si oricat de binevoitori ar fi ceilalti, s-ar putea ca ideile pe care le ai tu sa nu fie chiar aceleasi cu ideile tuturor si de aici pot aparea discutii, explicatii, argumente…de care nu ai nevoie. 😊Nu-ti consuma energia, explicandu-i unei rude de ce vrei sa nasti, spre exemplu, cu ajutorul unei moase sau de ce te gandesti la epidurala, etc.

“Vai, a fost ingrozitor cum am nascut eu…stai sa-ti povestesc!”

Mai bine, nu… Iti respect decizia de a impartasi cu mine o experienta atat de intima, precum nasterea, dar simt ca nu este vorba de o informatie de care am eu nevoie si s-ar putea sa ma indispuna sau sa ma panicheze, sa ma incarce emotional negativ, de aceea prefera sa nu-mi povestesti. Ma voi gandi si te voi anunta cand voi fi pregatita sa te ascult.

„La nastere trebuie sa-mi controlezi pornirile”. Cine a spus asta? 

Avem impresia ca la nastere trebuie sa dau dovada de mult autocontrol, sa fiu prietenoasa, sa arata ca sunt o persoana cu o anumita educatie, care are un comportament decent. Asta pana am ajuns la contractii atat de dureroase (eram in dilatatie 9, ma apropiam de expulzarea bebelusului) si atunci a iesit la iveala scolarita care se vaicarea de durere, alternativ cu leoaica ce scotea urlete ca sa intimideze pe oricine este in apropiere. Da, eu, acea educata si cea care mereu detinea controlul, m-am debarasat de ideea de autocontrol, si pur si simplu, mi-am lasat corpul sa faca ce stie el excat cum sa faca: sa nasca. Sa ne intelegem, am respectat indicatiile echipei medicale, dar nu mi-a fost rusine sa-mi arat vulnerabilitatea, sa-mi arat emotiile, exact asa cum veneau ele.