Știai că 1 din 5 copii din lume (cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani) este expus riscului de a suferi de o tulburare de alimentație, potrivit unui studiu recent? Am stat de vorbă cu dna Dr. Mădălina Bădescu, psihiatru pediatric, psihoterapeut de familie și cuplu despre ce sunt tulburările de alimentație la copii și adolescenți, care sunt cauzele acestora, la ce semne să fim atenți, când trebuie să mergem cu copilul la specialist și cum ar putea fi prevenite aceste tulburări.
Dr Mădălina Bădescu va participa la a doua ediţie a Congresului Internaţional NutriTerra în contextul marcării a 100 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Farmacie, o ocazie unică de a explora subiecte legate de nutriţie, într-un cadru academic de înaltă calitate. Evenimentul va avea loc pe datele de 14, 15 şi 16 iunie şi va reuni specialişti din întreaga lume pentru a discuta cele mai recente cercetări şi descoperiri în domeniul ştiinţelor alimentare. Congresul este creditat cu 30 de puncte EFC de la Colegiul Farmaciștilor din România și 10 puncte EMC de la Colegiul Medicilor din România.
Ce sunt tulburările alimentare și care sunt cele mai frecvent întâlnite la copii și adolescenți?
Tulburările de alimentație sunt întâlnite foarte frecvent în rândul populației generale și tocmai de aceea abordarea specifică și cunoașterea aspectelor particulare sunt extrem de importante.
Majoritatea tulburărilor de alimentație apar inițial sub formă de alimentație dezorganizată, care se instalează treptat și e prezentă la copil mai ales în momente de fragilitate psiho-emoțională. Este stadiul incipient în care părinții, profesorii, specialiștii de sănătate pot și trebuie să identifice problema, să o adreseze corect și cât mai simplu. Majoritatea cazurilor de tulburări de alimentație sunt reprezentate de bulimia nervoasă, dar și de stadii incipiente ale anorexiei nervoase, nediagnosticate de specialiștii în sănatate, neprezentate la timp către specialiștii din domeniul tulburărilor de alimentatie rezultând astfel cazuri complicate care se recuperează parțial și prezintă recăderi.
În cazul bulimiei, deseori persoana este normo sau supraponderală și prezintă sentimente intense de vinovăție cu apel la comportamente compensatorii (episode de vărsături, laxative, diuretice) pentru a încerca evitarea creșterii ponderale posibilă după ingestia în exces, necontrolată, de alimente. Anorexia nervoasă reprezintă scăderea aportului alimentar voluntar cu restricție alimentară exagerată, frică de îngrășare și percepție distorsionată a imaginii corporale – persoana se vede mult mai grasă decât este în realitate. Poate fi de tip restrictiv sau compensator; în a doua situație, se apelează la comportamente anorexigene cum ar fi sportul excesiv, ingestie de laxative sau diuretice, efectuare de clisme sau autoinducerea vărsăturilor. Există și situații în care tulburările de alimentație pot debuta în primele luni de viață ale bebelușului – mai ales refuz alimentar sau comportamente particulare, caz în care la fel este foarte important adresarea către specialiști pentru abordare adecvată și specifică.
În general, comportamentele alimentare sunt disfuncționale și nesănătoase în populația generală, există multă mâncare procesată, se mănâncă nesănătos, haotic, lipsit de conținut alimentar sănătos și nutritiv corespunzător nevoilor organismului, în momente de expunere prelungită la ecrane; nu mai există un ritual al pregătirii meselor, se preferă alternative rapide-comandă la un click distanță, iar mâncarea e de obicei ultraprocesată și cu un conținut caloric inadecvat. Chiar dacă în marile orașe stabilirea planului alimentar în familii a început să se îmbunătățească și oamenii sunt mai atenți la sursele din care își procură hrana, în continuare se fac erori – un exemplu ar fi dulciurile în exces sau combinarea în mod excesiv a carbohidraților – pâine cu cartofi/orez/paste.
Orice copil care are oscilații mari de greutate – chiar dacă nu se încadrează încă în grade de obezitate severă sau care are restricție alimentară importantă e necesar să fie investigat și evaluat de către specialiști formați în domeniul tulburarilor de alimentație pentru a facilita o intervenție precoce cât mai eficientă.
Din păcate principalele tulburări de alimentație, anorexia și bulimia nervoasă, apar la vârste din ce în ce mai mici și e necesară o informare corectă a populației pentru adresare precoce și intervenție specifică. Obezitatea, apanajul endocrinologiei, din ce în ce mai întâlnită la copii și adolescenți, implică de asemenea alterări ale mecanismelor psihologice și nutriționale și o intervenție interdisciplinară.
Care sunt cauzele acestor tulburări?
Cauzele sunt multifactoriale și au ca substrat atât elementele ce țin de condiția biologică a organismului și moștenirea genetică, dar și elemente de ordin psihosocial și culinar, unde putem include tiparele feminine promovate în cadrul familiei, ritualurile legate de masă, obiceiuri gastronomice.
O parte din cauzele determinante ale tulburărilor de alimentație sunt condiționate de idealul supleții promovat în media, atât cel feminin cât și cel masculin, nevoia omului de a se suprapune/încadra în standarde rigide apreciate, dar și istoricul social al individului cum ar fi modul în care a fost percepută persoana în cadrul școlii sau în grupul de prieteni, dacă au existat episode de bullying sau alte elemente care au determinat persoana sa fie într-un disconfort față de sine și de modul în care arată. Aceste situatii apar în mediile preșcolare și școlare, în special în perioada preadolescenței (10 -12 ani) și, în lipsa intervenției, pot evolua în comportamente ce caracterizează o boală.
La ce semne ar trebui să fim atenți?
Unul din cele mai importante aspecte legate de dezvoltarea unei tulburări de alimentație este reprezentat de preocupări exagerate, repetitive pentru alimentele consumate, modul de preparare al acestora, dietele, compararea/idealizarea unor persoane (influencer) care promovează anumite standarde fizice, dar și alimentare restrictive, urmărirea site-urilor legate de reguli alimentare, expunerea pe siteuri pro-ana, mascate în postări social media la care copiii au acces mult mai ușor față de anii anteriori pandemiei.
Având în vedere complexitatea cazurilor e foarte importantă o abordare multidisciplinară, adaptată dovezilor știintifice existente în vigoare, expuse prin ghiduri de bună practică, și nu o abordare individualistă, doar de către un specialist. Un psiholog/un medic nu poate rezolva singur o tulburare de alimentație. E necesară o evaluare complexă din punct de vedere nutrițional,endocrinologic,gastroenterologic, pediatric, psihiatric, psihoterapeutic, stabilirea planului individualizat de abordare și intervenția multidisciplinară.
Care sunt consecințele pe care le au aceste tulburări asupra vieții copilului/adolescentului?
În fazele incipiente ale afectării, există tendința la retragere socială și acordarea unui timp exagerat mâncării și aspectul fizic, cât și modificări ale dispoziției și randamentului de funcționare zilnică, aspect care scad semnificativ calitatea vieții persoanei. Legat de afectarea pe organe și sisteme, afectarea e multiplă și severă, câteva exemple fiind: hipotensiune arterială, tulburări de ritm cardiac, sincopă, bradicardie, edeme, dureri precordiale, reflux gastro-esofagian, ulcerații orale, hemoroizi, constipație, hematemeză, infertilitate, amenoree, fracturi osoase, căderea părului, lanugo, vânătăi care se vindecă foarte greu etc.
Cum se pune diagnosticul și când e nevoie să ne adresăm cu copilul/adolescentul la specialist?
Când se observă oscilații rapide și dese de greutate, modificări ale comportamentului alimentar, interes particular legat de activitatea fizică și exerciții în exces, excluderea anumitor alimente care înainte erau dorite/plăcute, chiar excluderea alimentelor sănătoase și cu indice caloric scăzut, cântărirea frecventă și insistentă a alimentelor, evaluare intensă și periodică a propriului corp, există premisele instalării unei tulburări de alimentație.
Când există semnalele de alarmă descrise, adresarea către medicul psihiatru, endocrinolog, pediatru, medicul de familie, psiholog, psihoterapeut, nutriționist specializați pe tulburări de alimentație pentru o evaluare inițială și apoi inițierea planului de recuperare în echipă multidisciplinară este esențială și trebuie făcută cât mai curând.
Care ar fi tratamentele în cazul tulburărilor de alimentație?
Grupul de lucru ED Task Force Romania vine în întâmpinarea persoanelor cu tulburări de alimentație și are ca scop creearea unei rețele cât mai extinse pentru eficientizarea și standardizarea intervenției în tulburarile de alimentație. Abordarea terapeutică este complexă, în stadiile incipiente se poate apela doar la plan nutrițional și intervenție psihoterapeutică, dar e utilă și evaluarea de către un medic endocrinolog și psihiatru a statusului biologic și psihic al persoanei, pentru a putea asigura o evaluare completă, o intervenție cât mai eficientă și a evita complicațiile ulterioare.
Dacă aspectele particulare nu sunt evidențiate din timp și nu există o intervenție precoce, simptomatologia poate evolua foarte grav și se poate ajunge în situația în care singura variantă de recuperare este internarea în secția de psihiatrie pediatrică sau chiar terapie intensivă, administrarea de perfuzii si tratament psihotrop și o lungă perioadă de recuperare cu posibilitatea unor recăderi repetate; în unele cazuri chiar exitus.
Pot fi prevenite aceste tulburări?
Intervenția precoce în cazurile tulburărilor de alimentație este esențială. Prevenția s-ar putea iniția prin aplicarea chestionarelor de screening la nivelul populației generale, existența în școli sau la nivelul medicilor de familie a unor abordări specifice legate de comportamentul alimentar și bune practici pentru o alimentație sănătoasă. Din păcate, rareori copilul împreună cu părintele se adresează psihologului, psihiatrului sau nutriționistului în stadiile incipiente și tocmai de aceea e util sa folosim mediile în care copilul este expus mai frecvent pentru a evalua corect și din timp o posibilă dereglare alimentară.
Chestionarul SCOOFF este un exemplu de material de screening care poate fi folosit pentru a depista existența unor trăsături particulare.
În general în medicină, nu există un tratament mai eficient decât prevenția si de aceea cred ca e necesar mai mult ca oricând să existe programe de prevenție și informare a populației legate de dificultățile pe care le manifestă acești copii precoce în viață și cum pot fi depistate timpuriu și care ar fi cea mai eficiente metodă de intervenție.
Crezând în capacitatea de recuperare și implicarea de la început a echipei multidisciplinare în abordarea tulburărilor de comportament alimenar, am creeat sub coordonarea doamnei Conferențiar Oltea Joja, cu o experiență vastă în acest domeniu, un grup de lucru cu denumirea ED Task Force Romania, care e menit sa ofere servicii de calitate, interdisciplinare, cât și să creeze o rețea de specialiști adecvat pregătiți pentru abordarea correctă și completă a tulburărilor de alimentație.
Grupul de lucru ED Task Force Romania este recunoscător și deschis pentru colaborări de cercetare cu echipa din cadrul Programului de Master în Nutriție și Siguranță Alimentară, Facultatea de Farmacie UMF Carol Davila, NUTRITERRA și Nutriscilabs și ține să mulțumească în special Doamnei Dr Conferențiar Anca Pop și Doamnei Prof Univ Dr. Doina Drăgănescu pentru sprijinul acordat.
Un sfat/mesaj de final din partea Dvs…
În calitate de medic specialist psihiatrie psihiatrică și psihoterapeut de famile și cuplu, cât și în curs de formare în psihoterapia individuală, cu experiență în practica tulburărilor de alimentație atât din programul de rezidențiat, cât și ca tânăr specialist, cred că în primul rând e important ca părinții să conștientizeze responsabilitatea pe care o au față de copiii lor și că trebuie să-i monitorizeze și să evalueze constant având în vedere modificările care se produc în viața copiilor lor și cum se modifică mai ales din punct de vedere al dezvoltării fizice și psihice. Intrarea în perioada pubertății, modificările hormonale și dificultățile emoționale sunt adevărate provocări pentru adolescenți. Vârsta de 10-12 ani este critică pentru mulți copii și au nevoie să fie înțeleși, susținuți și să li se câștige colaborarea. Apelul meu către părinți e să evite etichetele legate de greutatea corporală sau nutriție, și mai degrabă să propună soluții și comportamente care să amelioreze afectarea greutății, fie ea în plus sau în minus, să promoveze activități fizice și plimbari în natură cât mai frecvente și să aibă timp de calitate petrecut împreună cu familia, dar mai ales limitarea expunerii la ecrane și verificarea conținutului pe care-l accesează copiii. De asemenea, ar fi util ca părintele să nu discute despre conținutul alimentar, comportamente restrictive, exagerări legate de comportamentul alimentar, ci să promoveze un program de mese sănătoase, echilibrate, cu conținut nutrițional complex și diversificat.
[…] Source link […]