Perioada de bebelus se caracterizeaza printr-o lipsa de maturizare a diferitelor organe si functii din organism, astfel incat aceasta etapa de varsta este predispusa la o serie de afectiuni si boli. Deoarece bebelusii nu pot comunica prezenta unui disconfort, rolul parintilor este foarte important in aceasta perioada. Ei trebuie sa monitorizeze cu atentie si sa semnaleze orice schimbare aparuta la bebelusul lor. Observarea cu atentie si relatarea corecta si completa a lucrurilor constatate de parinti il vor ajuta pe medicul pediatru in stabilirea unui diagnostic.
Bolile bebelusului se pot manifesta destul de nespecific, cel mai adesea la debut predomina semnele generale. Semnele locale sau specifice sunt mai rare sau apar tardiv in evolutia bolii. Cel mai frecvent semn de alerta in cazul bebelusilor este plansul. Cu timpul, toti parintii invata care este modul de comunicare al bebelusului si vor putea deosebi plansul cauzat de foame sau de somn, plansul care cere atentie sau cel pentru schimbarea scutecului. Aparitia unui plans diferit, neconsolabil, in ciuda tentativelor de linistire din partea parintilor, trebuie sa reprezinte un semnal de alarma.
Iata Top 10 cele mai periculoase boli ale bebelusului:
- Falimentul cresterii defineste acea situatie in care bebelusul nu ia in greutate intr-un ritm adevcat sau are curba ponderala stationara sau descendenta. In formele severe este afectata si cresterea in lungime. Se stie ca in primul an de viata, copiii au de-a face cu un ritm de crestere accelerat, ritm pe care nu il vom mai regasi in nicio alta etapa de dezvoltare ulterioara.
In aceasta perioada greutatea se tripleaza, bebelusul creste cu aproximativ 20-25 cm in lungime, circumferinta craniana creste si ea aproximativ 12 cm.
Atentie! Diminuarea apetitului sau chiar refuzul complet al alimentatiei sunt semne nespecifice care pot insoti o multitudine de situatii de boala la bebelus si reprezinta intotdeauna un semnal de alarma (daca nu chiar gravitate). Aceeasi semnificatie o au si modificarile de dispozitie, fie in sensul de agitatie, iritabilitate sau, din contra, somnolenta, apatie.
2. Cresterea si dezvoltarea cerebrala sunt foarte importante in primul an de viata, si in relatie directa cu o crestere adecvata in greutate si statura. Acestea fiind spuse, este de inteles de ce falimentul cresteruu reprezinta un semnal de alarma atat pentru parinti, cat si pentru medicul pediatru.
In primul rand, va trebui stabilit daca bebelusul are un aport adecvat alimentar atat din punct de vedere cantitavi, cat si calitativ. Daca este exclusa ipoteza subalimentatiei, vor fi cautate alte cauze ale falimentului cresterii: afectiuni ale tubului digestiv sau ale ficatului, intolerante sau alergii alimentare, infectii, boli metabolice, afectiuni respiratorii, cardiace, ale glandelor endocrine si altele.
3. Febra reprezinta temperatura corporala mai mare sau egala cu 38 grade Celsius, masurata intrarectal (mai multa acuratete) sau la ureche. Au fost cazuri in care bebelusii prezentau temperatura de 37.5 grade, din cauza ca se supraincalzeau foarte usor, prin infasurare in haine sau paturi prea groase sau printr-o temperatura prea mare a mediului ambiant, situatie care se poate rezolva de la sine prin dezvelirea bebelusului sau reglarea temperaturii din incapere. Temperatura de 38 grade Celsius si in sus, care nu se rezolva rapid prin dezvelirea micutului poate trage un semnal de alarma, putand fi expresia unei infectii.
Atentie! Febra la nou-nascut si la un bebelus mai mic de 6 luni este o urgenta si necesita adresare cat mai rapida la medicul pediatru, iar dupa aceasta varsta daca se observa ca febra nu cedeaza prea usor la antitermice sau este insotita de alte semne precum stare generala alterata sau refuzul de alimentatie, trebuie sa se mearga de urgenta la medic.
Cele mai frecvente boli infectioase cu care se pot confrunta bebelusii sunt infectiile respiratorii si digestive. Majoritatea infectiilor respiratorii sunt localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (rinofaringita acuta), iar virusurile sunt cel mai adesea responsabili de aparitia lor. Bebelusul are nasul infundat, secretii nazale apoase, tuseste iritativ si poate avea febra? Este recomandabil ca parintii sa faca o programare la medic in aceasta situatie. Din cauza varsei mici si a sistemului imun precar, bebelusii pot face mai usor complicatii prin diseminarea infectiei si suprainfectarea cu bacterii la nivelul urechii (otita), vegetatiilor adenoide (adenoidita), laringelui (laringita) sau a plamanilor (pneumonia). Numitorul comun al acestor complicatii este starea generala modificata a bebelusului.
4. Otita se poate identifica doar prin agitatie, plans mai accentuat sau neconsolabil si apetit diminuat. Respiratia pe gura, nasul foarte infundat si prezenta secretiilor nazale colorate in galben-verzui atrag atetia asupra unei eventuale adenoidite.
Bolile laringelui au simptome precum dificultate in respiratie, care devine zgomotoasa si plans ragusit sau chiar disparitia vocii. In aceasta situatie si tusea este modificata, avant un caracter latrator.
5. Pneumonia se manifesta de obicei prin febra si tuse frecventa spastica chinuitoare, respiratie dificila si stare generala alterata a bebelusului.
6. Bronsiolita este o afectiune caracteristica bebelusului, cauzata cel mai adesea de virusul sincitial respirator, dar si de alte virusuri, ce se manifesta prin tuse spastica, respiratie suieratoare si dificila cu sau fara febra. Starea generala este de obicei satisfacatoare, dar formele cu respiratie dificila pot necesita spitalizare.
7. Scaunele diareice insotite sau nu de varsaturi si febra pot fi expresia enterocolitei acute. Aceasta infectie cu localizare digestiva este frecventa la bebelusi si se transmite cu usurinta de la persoanele care ii manipuleaza in conditii de igiena inadecvata. Boala poate fi severa la bebelusi deoarece, din cauza greutatii mici si a altor particularitati de varsta, acestia pierd foarte usor fluidele din corp prin diaree si varsaturi si se deshidrateaza. Medicul pediatru trebuie consultat de urgenta intr-o astfel de situatie, pentru a stabili in ce masura bebelusul poate fi tratat la domiciliu sau are nevoie de spitalizare pentru a i se administra perfuzie. Alte semne de gravitate sunt prezenta de sange si mucus in scaun sau culoarea galben-verzuie a lichidului de varsatura.
8. Constipatia. La polul opus, bebelusul poate suferi de constipatie, exprimata prin absenta scaunului mai mult de 48 de ore. Primul aspect care trebuie verificat este daca aportul de alimente si mai ales de lichide este suficient. Constipatia insotita de apetit diminuat si curba ponderabala nesatisfacatoare sau chiar stagnare ponderala trebuie investigate de medicul pediatru, la nou-nascut aceasta asociere poate fi expresia unei afectiuni malformative numita megacolon congenital.
9. Refluxul gastroesofagian. Structura imatura a tubului digestiv la bebelusi predispunela refularea continutului stomacului in esofag, situatie numita reflux gastroesofagian. Astfel, bebelusii pot prezenta regurgitatii frecvente uenori dupa fiecare masa, termen ce defineste exteriorizarea fara efort a unei cantitati mici de lapte, adesea odata cu eliminarea cu zgomot a aerului inghitit in timpul mesei. Pe de alta parte, boala de reflux gastroesofagian este o situatie patologica in care varsaturile in cantitate mare, „in jet”, cu efort, ce apar atat dupa mese, cat si intre acestea, se insotesc de stagnare ponderala sau crestere insuficienta in greutate. Varsaturile repetate la nou-nascut reprezinta o urgenta, deoarece pot semnala prezenta unei obstructii la nivelul tubului digestiv (stenoza hipertrofica de pilor, stenoza duodenala).
10. Alergiile alimentare. In primul an de viata, o atentie deosebita trebuie acordata hranei bebelusului, atat in etapa de alimentatie exclusiv lactata (fie la san, fie formula), cat si ulterior, cand se vor introduce alimentele semisolide si solide, proces numit diversificare.
Dintre incidentele care pot aparea pe parcurs, trebuie mentionate alergiile aliemntare. Acestea se dezvolta atunci cand sistemul imun are o reactie anormala fata de una sau mai multe proteine din alimentatie. Organismul poate reactiona foarte diferit in aceste situatii, alergiile avand un spectru foarte larg de semne si simptome: eruptii cutanate de tip urticarina, tumefactia fetei si a buzelor (angioedem), secretii apoase nazale (rinita) si oculare (conjuctivita) apoase, semne gastrointestinale (diaree, varsaturi, dureri abdominale) sau chiar reactie generalizata amenintatoare de viata (soc anafilactic).
Tot de cauza alergica sunt si un spectru de afectiuni ce includ colita, proctica si proctocolita induse de proteinele alimnetare, in care simptomele se liiteaza la tubul digestiv su sunt reprezentate de varsaturi, scaune diareice cu mucus si sange, falimentul cresterii.
Bebelusii cu teren alergic pot asocia leziuni cutanate ale pielii cu aspect si distributie tipica (dermatita atopica) precum si episoade repetate de respiratie suieratoare, dificila si tuse spastica (astm bronsic).
