Avem impresia că ai noștri copii au mult timp pentru joacă, avem impresia că au multă libertate de a decide, de a alege. Da, pe de o parte, au mult mai multă libertate, dar pe de altă parte, sunt mult mai controlați, supravegheați, ghidați, ba chiar sufocați de această nevoie a părinților ca ”să nu cumva să piardă copilul timpul degeaba”, să mai învețe ceva. Le planificăm zilele, pe ore, din dorința ”să nu se plictisească”? Din dorința ”să nu rămână în urm”, că ”uite, copilul lui Cutărescu face franceză și spaniola, robotică, șah și echitație”. Să ne înțelegem: este minunat că al nostru copil sau al lui Cutărescu face aceste lucruri și îl pasionează, dar este imperios necesar să ne asigurăm că are tot atâta timp și pentru joc liber, pe care să-l controleze el, fără să-i sugerezi tu ce ar putea să facă.

Știi că generația noastră a avut mult timp pentru acest joc liber, nestructurat? Știi că ultimul studiu arată că generația copiilor noștri nu mai au acest timp, iar din această cauză este afectată sănătatea lor mintală pe termen lung? Copiii au nevoie de timp din plin pentru joc liber, nestructurat!

Descoperirile acestui studiu (publicat în Journal of Pediatrics), sugerează că tot mai mulți copii au afecțiuni și tulburări mintale din cauza că în ultimele decenii copiii nu mai au la fel de multe oportunități de a se juca, de a hoinări și de a se angaja în activități independente de supravegherea și controlul direct de către adulți. Deși este bine intenționat, efortul adulților de a ghida și proteja copiii și adolescenții i-a lipsit de independența de care au nevoie pentru a avea o sănătate mintală adecvată, contribuind la niveluri record de anxietate, depresie și sinucidere în rândul tinerilor.

„Părinții din ziua de azi sunt invadați în mod regulat de mesaje despre pericolele la care ar putea fi expuși copiii nesupravegheați și despre cât de importante sunt rezultatele academice. Dar aud puține mesaje conform cărora, dacă vor copii care să crească și să se dezvolte adecvat, să fie cât mai apți și adaptați, este necesar să aibă oportunități din ce în ce mai dese pentru activități independente, de exemplu joc liber, activități prin care pot contribui la viața de familie și la comunitatea din care fac parte, care pentru ei sunt semne că sunt de încredere, responsabili și capabili. Au nevoie să simtă că pot face față și lumii reale, că pot gestiona și lucrurile ce nu țin de lumea școlii ”, a spus David F. Bjorklund, profesor la Departamentul de Psihologie din cadrul Colegiului de Științe Charles E. Schmidt de la Universitatea Florida Atlantic.

O categorie importantă ce ține de ”activități independente”, în special pentru copiii mici, este jocul. „Studiul respectiv indică faptul că jocul este o sursă directă de fericire pentru copii” a mai spus Bjorklund.

Studiul atrage atenția și asupra faptului că, creșterea timpului petrecut la școală sau pentru teme de școală, precum și presiunea de a avea rezultate academice cât mai bune au un impact asupra sănătății mintale nu doar prin diminuarea timpului și oportunităților pentru activități independente, ci și pentru că teama de eșec școlar sau teama de rezultate insuficiente sunt surse reale de stres, de nefericire.