In mod normal, la naştere copilul are, la nivelul mucoasei rinofaringelui, un strat de ţesut limfoid redus, de 3–4 mm grosime. Vegetaţiile adenoide sunt mai frecvente la copil ( 3–5 ani), dar pot apărea şi după vârsta pubertăţii. Ele ating cea mai mare dimensiune în jurul vârstei de 5 ani, pentru ca, după vârsta de 7 ani, să înceapă să-şi reducă volumul (se atrofiază).
Mărirea de volum a vegetaţiilor adenoide (hipertrofia) începe din primul an de viaţă, ca efect al stimulării şi totodată al maturării sistemului imun. Contactul repetat cu diferiţi agenţi infecţioşi (virusuri, bacterii etc.) manifestat prin infecţii de căi respiratorii superioare recidivante, contactul cu praful, cu alţi agenţi adesea dăunători (uneori chiar alergici) aflaţi în aerul inspirat, stimulează creşterea în volum a vegetaţiilor adenoide.
Masa de ţesut limfatic determină un anumit grad de obstrucţie, împiedică scurgerea secreţiilor nazale, blochează comunicarea dintre ureche şi nazofaringe (trompa lui Eustachio), iar fluxul normal al aerului respirat este perturbat. Manifestările clinice sunt legate de sediul şi volumul maselor limfoide. Copilul prezintă obstrucţie nazală (nas înfundat), respiră pe gură, zgomotos mai ales în timpul somnului. Vocea este nazală (vorbeşte pe nas). Secreţiile nazale mucopurulente sunt cvasipermanente. Mucoasa bucală este uscată deoarece copilul respiră doar pe gură, nasul fiind înfundat. Copilul începe să sforăie, doarme agitat, se trezeşte obosit. Uneori apare şi apneea în somn. Tusea apare îndeosebi în cursul somnului, când secreţiile se scurg posterior, în faringe.
Examen ORL
În evoluţie apare adenopatie submandibulară (mărirea de volum a ganglionilor din regiunea gâtului). Odată cu creşterea volumului vegetaţiilor adenoide, este împiedicată funcţionarea normală a trompei lui Eustachio, cu apariţia otitelor medii supurate şi/sau seroase recidivante, care pot duce în timp la diminuarea auzului (hipoacuzie). În plus, hipertrofia vegetaţiilor adenoide conduce la o multitudine de alte complicaţii (rinoadenoidita acută, rinita cronică purulentă, laringita acută care recidivează, traheobronşita acută etc).
Hipertrofia vegetaţiilor adenoide nu se evidenţiază la examenul fizic, ci este sugerată de simptomatologia clinică menţionată anterior. În această situaţie se impune un examen ORL care permite vizualizarea acestora.
În cele mai multe cazuri, medicul ii va oferi parintelui o serie de indicatii si tratament pentru ameliorarea simptomelor, intervetia chirurgicala -adenoidectomia (scoaterea vegetaţiilor adenoide) – fiind in rare cazuri necesara.
Aceasta este indicată când volumul vegetaţiilor adenoide determină un blocaj important nazal şi copilul nu mai respiră eficient, prezintă episoade de apnee, când copilul prezintă otită medie acută supurată/seroasă cu caracter recurent, infecţii de vecinătate recurente/persistente (rinosinuzită), tulburări de dezvoltare (facies adenoidian, întârziere în dezvoltarea staturoponderală).
Întrebare: La ce vârstă poate fi efectuată intervenţia chirurgicală?
Operaţia de vegetaţii adenoide (adenoidectomia) este o intervenţie relativ uşoară şi rapidă prin care se extirpă vegetaţiile adenoide. Cea mai potrivită vârstă la care se recomandă intervenţia chirurgicală este între 4 şi 5 ani, deoarece la această vârstă apar cele mai frecvente complicaţii. Operaţia efectuată sub vârsta de 3 ani poate prezenta risc de reapariţie a ţesutului limfoid, mai ales la copiii cu teren alergic.
