De la iritațiile minore până la afecțiuni mai serioase, pielea sensibilă a celor mici poate fi supusă unei game variate de probleme dermatologice. Dr. Luminița Enache, medic specialist dermatolog în cadrul Dr. Leventer Centre vorbește despre cele mai frecvente semne și simptome ale bolilor de piele la copii, pentru a vă ajuta să recunoașteți și să gestionați aceste probleme într-un mod eficient și să asigurați sănătatea și confortul micuților dumneavoastră.

Dermatologia pediatrică este o subspecialitate  care tratează diferite afecțiuni ce apar la nou născuți, bebeluși, copii și adolescenți. Ea include diverse afecțiuni precum erupții cutanate, urticarii și alergii, infecții virale, infecții bacteriene, negi și veruci, acnee, leziuni vasculare, semne din naștere. Dermatitele sunt afecțiuni inflamatorii caracterizate prin erupții cutanate însoțite de prurit și aspect de piele uscată care pot apărea la orice vârstă. Ele includ dermatita seboreică și crustele de lapte, eczema atopică, eczema de contact, dermatita de scutec, etc.

Dermatita seboreică infantilă sau crustele de lapte, este o afecțiune comună, caracterizată prin cruste gălbui cu aspect grăsos înconjurate de o zonă de roșeață la nivelul scalpului. Ele apar datorită producerii în exces a  sebumului de către glandele sebacee a firelor de păr. Acestea se pot trata acasă cu un șampon blând pentru cruste de lapte, masând blând zona afectată.

Dermatita atopică sau eczema atopică determină ca pielea să fie roșie, iritată, uscată și  pruriginoasă. Pierderea funcției de barieră cutanată din atopie predispune la infecții secundare și  uscăciune a pielii. Tratamentul vizează  controlul simptomatologiei cutanate, evitarea factorilor declanșatori, a frigului , a substanțelor care degresează pielea. O rutină bună de îngrijire a pielii atopice presupune  dușuri cu apă călduță, nu fierbinte, și aplicare de emoliente cutanate cât mai frecvent, dormit în încăpere răcoroasă pentru a evita transpirația în exces, dar și o îmbrăcăminte din țesături naturale (in, bumbac, cânepă) direct pe piele, de culoare deschisă.

Dermatitele de contact pot apărea la toate vârstele și pot fi declanșate de un alergen sau un iritant. Dintre alergeni frecvent întâlniți sunt iedera, fluorul din pastă de dinți, medicamentele, pe când iritanții includ parfumuri, detergenți, produse de curățare, culori de pictat. Dermatita de contact produce leziuni eritematoase care uneori pot fi chiar dureroase. Tratamentul include creme reparatorii, creme antipruriginoase sau dermatocorticoizi local în funcție de  caz.

Dermatita de scutec este cea mai frecvent întâlnită afecțiune, ea se datorează umezelii continue de pe zona de scutec. Pentru a preveni  dermatita de scutec se recomandă să schimbați cât mai frecvent scutecul. Să lăsați la aer zona respectivă  câteva minute și să aplicați creme cu oxid de zinc care să calmeze zona.

Bolile de piele ale copilăriei care pot fi confundate cu alte afecțiuni

Bolile infecto-contagioase sunt cel mai adesea confundate cu alergiile și bolile inflamatorii. Acestea pot fi de origine virală precum varicela, rujeola, rubeola,  oreionul, boala  gură mână picior, boala obrajilor pălmuiți,  moluscum contagiosum,  bacteriene precum scarlatina sau impetigo; și fungice precum tricofitia, microsporia, întâlnite mai frecvent la  nivelul pielii păroase a scalpului copiilor. Bolile copilăriei virale și bacteriene se manifestă prin febră care precedă, însoțește, sau urmează erupția cutanată caracteristică.

Varicela determină o erupție cutanată pe  față, piept și torace posterior care ulterior se extinde pe tot corpul. Leziunile sunt papule eritematoase, care apoi se transformă în vezicule, ca apoi să se usuce. Sunt foarte pruriginoase, iar leziunile sunt contagioase până la apariția crustelor și uscarea leziunilor. Varicela trece cam în una-două săptămâni, iar tratamentul este simptomatic – de scădere a febrei și de calmare a pruritului cutanat și vindecare a leziunilor.

Rujeola sau vărsatul de vânt este o altă infecție virală extrem de contagioasă. Ea debutează la nivelul feței, în spatele urechii și în jurul guri, apoi coboară pe restul corpului. Erupția debutează cu puncte eritematoase plane care în evoluție dezvoltă puncte albe pe suprafață. Erupția trece în două săptămâni, iar tratamentul și aici este simptomatic.

Rubeola este o erupție eritematoasă care începe de față și gâtul bebelușului ulterior se extinde pe restul corpului și durează cam trei zile, daca nu apar complicații. Clasic asociază stare generală proastă, febră , tuse și nas care curge înainte de apariția erupției cutanate.

Boala obrajilor pălmuiți sau boala a cincea a copilăriei se însoțește de febră și simptome generale. Clinic, copilul prezintă eritem intens la nivelul obrajilor care pălește în câteva zile.

Roseola sau boala a șasea a copilariei se manifestă cu febră mare timp de până la o săptămâna urmată de dispariția febrei și apariția erupției cutanate – macule eritematoase pe piept și abdomen apoi se întind pe brațe și dispar în 24 de ore. Se tratează cu paracetamol pentru scăderea febrei, dar erupția nu este prurginoasă sau dureroasă.

Boala gură mână picior este o altă viroză care determină apariția de papule și vezicule cu lichid care se ulcerează ușor și sunt foarte dureroase în gură, pe palme și tălpi, dar și pe restul corpului. Afecțiunea se vindecă cam în două săptămâni, iar tratamentul este simptomatic.

Molluscum contagiosum este una dintre virozele copilăriei care nu asociază febra, și se caracterizează prin apariție de papule de culoarea pielii, roz sau perlat, asimtomatice, care pot să apară pe față, trunchi sau membre. Pot să persiste pentru luni sau ani sau pot să treacă de la sine. Tratamentul constă în aplicarea de soluții locale sau crioterapie etc.

Dintre erupțiile bebelușilor mai amintim erupția cutanată asociată erupției dentare, ea nu asociază febra și apare datorită salivatului în exces caracteristic acelei perioade.

Urticaria este o altă afecțiune întâlnită la această grupă de vârstă. Se caracterizează prin leziuni eritematoase roz-pufoase fugace, sau leziuni inelare, sau în țintă, cu centrul pal, roz, sau albăstrui. Leziunile pot apărea oriunde pe corp, dispar și reapar pentru zile până la săptămâni. Cea mai frecventă cauză de  urticarie la copil sunt infecțiile virale, urmate de reacții alergice la alimente, medicamente, aditivi, frig și stres. Tratamentul se face cu antihistamince în doze adecvate.

Afecțiunile dermatologice pe grupe de vârstă  

Afecțiunile dermatologice au o anumită cronologie, în sensul că la bebeluși întâlnim mai frecvent dermatite atopice, seboreice, dermatite de scutec, semne din naștere precum hemanagioame cutanate-cavernoase, hemangioame de tip căpșună, port-wine stain, sau pată de somon, macule cafe-au lait, nevi congenitali. La intrarea în colectivitate încep bolile infecto-contagioase, ulterior în perioada pubertății putându-se confrunta cu acnee și dermatită seboreică.

Recomandări pentru părinți în ceea ce privește rutina de îngrijire a pielii copiilor  

Rutina de îngrijire a pielii copiilor trebuie să includă:

• produse blânde de spălare pe care se menționează în mod ideal ca sunt pentru pielea bebelușilor, cu cât mai puțin parfum, coloranți și degresanți.
• crema emolienta pentru piele atopică după caz, cremă anti-iritații cu oxid de zinc pentru zona scutecului.
• fotoprotecție mecanică prin îmbrăcăminte din țesături naturale de culori deschise, creme cu SPF mineral pentru copii și bebeluși atunci când sunt expuși la soare.

Care sunt măsurile de prim ajutor pe care părinții le pot lua în cazul unor afecțiuni dermatologice comune, cum ar fi arsurile solare sau înțepăturile de insecte?

Măsurile de prim ajutor presupun scoaterea din mediu – fie că înseamnă expunerea la soare în exces, care a determinat arsura solară, fie apariția de înțepături de insectă. Dormitul în încăpere  răcoroasă poate preveni apariția transpirației și a deshidratării, iar toaleta locală a tegumentelor cu apă  și săpun se recomandă pentru a împiedica suprainfecția leziunilor. Aplicarea de creme anti-pruginoase local și emoliente, hidratarea corespunzătoare pot ajuta, de asemenea. Părinții ar trebui să rețină însă că o erupție cutanată persistentă sau care nu răspunde la tratamentele la domiciliu semnalează nevoia unui consult de specialitate.