Tu ce relatie ai cu copilul tau?Te intrebam in contextul in care despre pubertate se spune ca este o perioada dificila. Si chiar este. Psihologii vorbesc inclusiv despre o criza, declansata de transformarile fizice si psihice prin care trece copilul. Este o perioada in care acesta se razvrateste in fata autoritatii parintesti.
Chestionarul de mai jos, elaborat de psihologi, te va ajuta sa analizezi relatia pe care o ai cu copilul si, poate, te va ajuta sa eviti dificultatile de comunicare. Fiecare afirmatie va fi ”notata” cu DA sau NU. Este recomandat ca mama si tata sa raspunda separat la intrebari. Dar sa reflecteze impreuna asupra raspunsurilor…
Vezi si Ce fel de copil ai?
- Copiii trebuie tinuti departe de problemele grave ale familiei.
- Nu poti discuta cu un copil de 12 – 14 ani probleme legate de relatia sexuala.
- Este bine sa nu-ti arati iubirea fata de copil; mai degraba sa il saruti cand doarme!
- Nu este bine ca parintii sa-si manifeste prea liber relatia afectiva in fata copiilor.
- Parintele este cel care decide in toate aspectele care privesc copilul.
- Tu, ca parinte, esti responsabil de viata si conduita copilului tau.
- Nu este bine sa-l „scapi din mana”, pentru ca i-ai crea impresia ca nu esti sigur de tine ca parinte.
- Treaba lui este sa invete si sa te asculte, nu sa umble cu fete/baieti pentru ca este mult prea devreme pentru asa ceva!
- Trebuie sa-ti spuna absolut tot, sa nu-ti ascunda nimic, tocmai pentru ca tu trebuie sa controlezi totul.
- Copilul ramane copil, indiferent de varsta, pentru parintele lui si din aceasta cauza trebuie sa asculte neconditionat!
- Imi place sa ma sfatuiesc si acum, adult fiind, cu parintii mei in toate problemele de viata cu care ma confrunt.
- Este important sa-l inveti ca nu se poate increde in nimeni, numai in parintii sai.
- Un copil de 12 ani nu poate avea probleme cu adevarat importante.
- Este bine sa stii sa manipulezi oarecum situatia pentru a-l determina sa faca ce crezi tu ca este mai bine.
- Copilul, indiferent de varsta, trebuie sa faca ce spune parintele sau.
- Nu-mi place sa-l mint, dar daca nu am incotro folosesc si acest mijloc pentru a-l determina sa faca ce vreau si consider important sa faca.
- Ii cer sa-mi povesteasca despre toate situatiile si discutiile pe care le are in afara casei.
- Cred ca este important ca un parinte sa-si controleze in totalitate copilul.
Fiecare dintre afirmatiile la care ati raspuns cu DA indica o atitudine fundamental gresita in relatie cu copilul aflat la varsta pubertatii.
Daca raspunsurile de DA sunt majoritare, atunci inseamna ca iti consideri copilul total dependent de tine, ca esti de principiul ca el trebuie sa faca exact ce ii spui tu. Toate aceste lucruri afecteaza formarea caracterului sau si responsabilitatea fata de propria viata si propriile decizii. Mai bine ajuta-l sa se exprime, discuta cu el punctele de vedere divergente si respecta-i hotararile chiar si atunci cand nu esti de acord cu ele. Lasa-l sa greseasca, pentru ca asa va invata. Ramai alaturi de el, dar nu pentru a-l certa si a-i reprosa, ci pentru a-l sustine.
Autor: Laura Bogaciu
Vezi si Conflictul dintre generatii: de ce sunt tatii (uneori) furiosi pe copilul-deja-adolescent?