„Sunt unul dintre acei parinti care au decis sa stea acasa cu copilul imediat dupa nasterea acestuia. Sunt unul dintre acei parinti care stau in “concediu maternal” sau “paternal”, dupa caz, sau pur si simplu, carora societatea le mai spune <casnici>”, a scris un tata (redactor la www. millennialjournal.com).

„Astazi vreau sa va povestesc despre experienta mea: sunt tata, am stat acasa 18 luni ca sa ingrijesc copilul (sunt tare mandru!) si iata ce as vrea ca toti sa inteleaga.

Oamenii devin “casnici” atunci cand apare un copil in viata lor din diferite motive: fie este vorba despre partea financiara, fie aspecte emotionale, fie legate de logistica sau poate instinct. Multe mame (si din ce in ce mai multi tati) considera ca in prima perioada copilul are nevoie mai mult ca oricand de prezenta unuia dintre parinti. Si aleg sa-i acorde acest timp.

Cu toate acestea, exista foarte multe preconceptii legate de parintii casnici si spun asta, pentru ca le-am auzit, am fost martor, pentru ca le-am trait pe pielea mea.

Sunt foarte multi oameni care habar nu au cate si ce fac parintii casnici, ce ii motiveaza, ce fac in timpul liber, care sunt obiectivele sau ambitiile, si chiar si de ce decid sa devina, pentru o perioada, casnici.

Am fost ingrijitorul principal in cazul fiicei noastre, inca de la nastere si pana cand a implinit un an si jumatate si a mers la cresa. In acea perioada eram deja student doctorant, profesor suplinitor la un curs de vara, redactor la un site. Da, aveam perspective frumoase, obiective interesante, stiam ce imi doresc de la viata si lucram pentru realizarea telurilor personale. Dar in momentul in care a aparut copilul in viata noastra, am decis ca ingrijirea acestuia in prima perioada este mai importanta decat orice altceva. Asta a fost decizia noastra. Si din proprie experienta, va spun, ca ingrijirea unui copil este mult mai dificila si mai obositoare decat toate acele joburi, sarcini si obiective -pe care le-am descris mai sus -, toate luate impreuna. A fost nevoie sa dau dovada de mai multa eficienta, decat la toate cursurile mele de doctorat. Eram din punct de vedere fizic deseori mult mai obosit dupa o zi intreaga de ingrijit si alergat dupa fiica mea, decat dupa antrenamentele si meciurile de volei sau baschet la care participam sau la care era meu antrenor inainte de nasterea copilului. Multi dintre parintii care stau acasa ca sa-si ingrijeasca micutii sunt pusi in multe situatii dificile si sunt nevoiti sa ia decizii rapide, sa gaseasca solutii fiind presati de timp, de conjunctura. Si nu, nu ai timp pentru tine atunci cand esti racit si trebuie sa-ti ingrijesti copilul. Chiar nu-ti poti lua “medical”.

In ciuda tuturor acestor provocari pe care le aduce viata de parinte “casnic”, exista si o multime de satisfactii de nedescris: sa-ti vezi copilul cum creste efectiv in fata ta, cum trece prin toate acele achizitii, sa-i vezi curiozitatea atunci cand descopera lumea si fata luminoasa atunci te priveste, cand te ia de manuta si vrea sa-ti arate ceva.

Sa fii parinte casnic inseamna munca, multa munca, dar in acelasi timp inseamna sa ai parte si de multe, multe satisfactii”, a scris un tata (*redactor la www. millennialjournal.com) despre experienta lui ca parinte casnic.