Suntem aici, impreuna, in aceasta etapa in care suntem parintii acestor copilasi mici si voinici. Si ceea ce vreau sa-ti spun acum este ca TE VAD si iti multumesc pentru viata pe care o avem impreuna. Pentru micul Univers pe care l-am creat impreuna. He-he, acest Univers agitat si galagios.

Vreau sa-ti spun ca o sa vina acea zi in care ne vom trezi, iar copiii nostri vor fi adulti, departe de noi, fiecare la casa lui. Iti vine sa crezi ca acesti micuti haiosi pe care-i avem, vor creste intr-o zi mari si vor fi independenti, vor avea casa, familie, responsabilitati, hobby-uri  si nu ne vor intreba la fiecare pas “de ce?”, “pentru ce?”, “de unde?”. Iar noi vom trece (in mod firesc) pe alte locuri in lista lor de prioritati.

Stiu ca nu ne va fi usor atunci cand isi vor desface aripile sa zboare. Si stiu ca voi plange undeva acolo in suflet, daca vor alege (exact ca mine! Exact cum au simtit, probabil, si parintii mei) sa plece sa-si continue studiile undeva la vreo 5-6 ore de casa parinteasca.

Dar in acelasi timp, ma gandesc ca ne vom avea unul pe celalalt, ca vom avea mai mult timp liber pentru filme, carti, calatorii, pentru pasiunile noastre, pentru NOI. Si va fi liniste, atat de liniste in casa si toate lucrurile vor fi frumos aranjate. Fara jucarii pe care sa le calci. Vom putea purta discutii fara sa fi intrerupti de zeci de ori. Vom putea sa avem toate aceste lucruri IMPREUNA atunci cand copiii nostri vor fi mari.

Dar de ce trebuie sa asteptam pana atunci?

Bineinteles ca, viata noastra este acum aglomerata, agitata, galagioasa. Si e nevoie de multa organizare, planificare si extrem de multa rabdare. Dar nu vreau sa punem in asteptare relatia dintre noi doi, nu vreau sa pun in asteptare toate acele discutii interesante pe care le avem zilnic. Nu pot pune “in asteptare” toate acele momente pasionale pe care le avem pe furis, atunci cand copiii nostri dorm si ne regasim (obositi) unul pe celalalt.

Am creat impreuna acest mic UNIVERS si vreau sa ne bucuram, zi dupa zi, de tot ceea ce avem si ceea ce traim impreuna.

Pentru ca viata este despre acum, despre astazi, despre ceea ce ni se intampla aici, in casa noastra, alaturi de copiii nostri. Si vreau sa ne bucuram in fiecare zi de tot ce avem, de tot ce am construit, pentru ca, dragul meu, nu ne putem pune viata “on hold” (“in asteptare”).

Dragul meu, hai sa nu asteptam sa creasca mari copiii pentru a petrece timpul impreuna.

Traducere si adaptare de pe mother.ly