Draga mea mama,

Mi-ai spus ca maternitatea o sa schimbe multe, dar nu am inteles cu adevarat semnificatia acestor cuvinte pana nu am devenit mama.

Mi-ai spus ca o sa fie o mare bucurie sa-mi privesc copilul cum creste. Asa este! Dar nu m-am asteptat ca timpul va trece chiar atat de repede! Cum minutele, orele, zilele, saptamanile vor trece cat ai clipi. Ca fara sa-mi dau seama bebelusul meu atat de dependent de mine, se va ridica si va merge, ba nu, va alerga, apoi il voi privi cum merge la gradinita, la scoala… Ca voi implora timpul sa fie mai bland cu mine si sa nu se grabeasca, sa ma lase sa savurez un pic mai mult fiecare etapa.

Mama, mi-ai spus ca maternitatea va fi minunata, dar nu mi-ai spus exact ce imi va face mie, cum va lua femeia aceea care eram inainte, care avea impresia ca le stie pe toate si care putea controla totul si ca va fi inlocuita de o femeie care zi de zi va avea impresia ca nu stie nimic sau ca are atat de multe sa afle si sa invete.

Mama, mi-ai spus ca o sa am nopti lungi in care nu prea voi dormi, dar nu am stiut cat de obosita ma voi simti saptamani si luni intregi, ca somnul va fi un lux la care voi visa cu ochii deschisi. Si cat de placut va fi sa privesc cum doarme copilul linistit si cata pace voi simti cand ii voi asculta respiratia langa mine. Si cat de indragostita voi fi de manutele si piciorusele acelea grasunele. Si cat voi legana, cat imi vor obosi mainile de la atata tinut in brate. Si cat imi va gadila urechile rasul copilului meu.

Mama, am crezut intotdeauna ca un copil “ii apartine” mamei lui, dar de fapt, am realizat ca mama “ii apartine” copilului, in totalitate.

Mama, nu mi-ai spus niciodata ca va exista in viata asta cineva care sa aiba atata nevoie de mine, dar si de care sa am eu atata nevoie.

Mama, am crezut ca stiu ce inseamna sa ai parte de experiente care “sa-ti taie respiratia’, ca atunci cand am sarit cu parasuta, cand am facut bungee jumping, cand am facut rafting etc, dar nu am stiut ca emotiile pe care la voi simti pentru acest copil imi vor taia respiratia de atatea si atatea ori…

Mama, mi-ai spus ca maternitatea imi va schimba lista de prioritati in viata mea, dar nu mi-ai spus ca voi renunta cu atata usurinta la atatea lucruri, doar ca sa-i fie bine copilului, doar sa-l vad fericit.

Mama, mi-ai spus ca imi voi face griji pentru copil, dar nu am stiut ca imi voi face chiar atatea griji, atat de ciudate, atat de banale.

Mama, mi-ai spus ca ma iubesti, ca mama isi iubeste puiul, dar nu mi-ai spus ca aceasta dragoste este arzatoare, ca este impregnata adanc in fiecare celula, ca sufletul iti canta si simti ca divinitatea este cumva mai aproape, ca iti curge iubire prin vene, ca esti mai puternica si simti ca esti capabila de orice. Ca nicio alta dragoste pe care o voi simti in viata asta nu va fi la fel de profunda ca dragostea mamei pentru copilul ei.

Mama, acum inteleg perfect ceea ce mi-ai spus candva: “O sa fii mama si o sa intelegi atunci totul…”.

Mama, acum simt si inteleg.

Autor: Inga Stoian