Prin joc, copilul invata, isi dezvolta creativitatea, construieste lumea, o analizeaza si cauta sa o inteleaga. Insa tot jocul este si cel care reduce anxietatea, regleaza emotiile, calmeaza frustrarile, de aceea in zilele noastre este folosit ca o metoda terapeutica de succes. Iar studiile au aratat in repetate randuri ca parintii si copiii sunt cei mai buni parteneri de joaca.
Importanta jocului in dezvoltarea afectiva si cognitiva a copiilor este o certitudine astazi. Desi un subiect dezbatut si iar dezbatut, totusi, pe masura ce viata parintilor devine din ce in ce mai activa si programul tot mai incarcat, acest aspect pare ca incepe sa fie neglijat din ce in ce mai serios.
In Romania, inainte „educatia” sau „ascultarea” copilului se facea de frica, eram obisnuiti sa traim in structuri rigide, avand o autoritate maltratatoare. Apoi a venit asa-zisa „libertate”, care nu de putine ori are sens de „fac numai ce vreau eu”. Intre aceste doua extreme, nevoile, cererile si raspunsurile sunt mereu deformate prin limite abuzive sau absente.
Astazi, copiii nostri ar trebui sa aiba sansa sa schimbe acest sistem de referinta, pentru a-si castiga dreptul de a avea o copilarie mai sanatoasa. In acest context social parintii, indrumati si sustinuti de profesionisti in comportamentul si psihologia infantila, pot schimba lucrurile. Copilul si parintele trebuie sa fie unul langa celalalt, sa petreaca timp impreuna, mai ales la joaca.
Jocul in dezvoltarea copilului: locul si rolul adultului
Specialistii din intreaga lume au demonstrat ca acei copii care nu plaseaza jocul in imaginar si depasesc limitele conventiei jocului, actionand pana la a le impinge in realitate se incadreaza fara doar si poate in patologie. Ei vor fi copiii problema cand ajung in structuri mai tarziu, gradinita, scoala.
Plasand jocul in spatiul dintre realitatea interioara si exterioara, Anne Spira, psihoterapeut la Clinica de pedopsihiatrie din Geneva, este unul dintre cei care pledeaza pentru importanta jocului in dezvoltarea copilului, iar rolul parintilor ca fiind unul fundamental in incurajarea jocului si chiar crearea contextului potrivit pentru joc si joaca.
Mai mult, jocul are un rol fundamental pentru dezvoltatea intelectuala a copiilor si chiar si in primii ani de scoala, pe langa relaxare, acesta are o contributie importanta in activitatea de invatare. El stimuleaza memoria, atentia, concentrarea, favorizeaza dezvoltarea schemelor perceptive, capacitatea de a evalua si de a relationa. O carenta a activitatii ludice poate produce la copil grave carente la nivel cognitiv.
Jocul dezvolta abilitatile
Copilul se naste cu anumite capacitate sau mai bine zis predispozitii intelectuale care il ajuta sa dezvolte mai usor anumite planuri ocgnitive, insa se naste totodata cu o imensa capacitate de a invata care ii permite sa dezvolte abilitati si in domenii in care inclinatiile sale native ii creeaza dificultati. Zicala potrivit careia „repetitia este mama invataturii” isi are samburele de adevar inclusiv in faptul ca un copil invata din situatiile pe care le intalneste si implicit invata mai mult din cele pe care le intalneste mai des. Este deci important pentru copil sa ii oferi ocazia sa experimenteze si domenii pentru care poate la inceput pare ca nu are inclinatie. Daca pare ca nu are talent innascut pentru calcule si cifre nu inseamna ca trebuie sa neglijezi acest aspect al educatiei lui. Stiintele exacte sunt la fel de importante ca si cele umaniste intrucat ofera copilului deprinderi si abilitati intelectuale care ii vor folosi in viata de adult. Jocurile copilului nu trebuie sa fie cat mai complexe, ci cat mai variate, si sa acopere cam toate domeniile, de la lectura pana la construit, joculete cu cifre, logice, creative, jocul de rol etc.
Pe masura ce copilul creste, vei observa ca manifesta preferinte pentru anumite activitati care tin in parte de stadiile firesti de dezvoltare, in parte de inclinatiile pe care le are. Doar prin joc il poti ajuta in copilarie, de cand e foarte mic, sa cunoasca domenii variate si sa isi defineasca la un moment dat preferintele.