De câteva zile stau și urmăresc la tv și în online ceea ce se întâmplă în Ucraina. Simt cum bătăile inimii mi se intensifică, palmele îmi transpiră și ochii mi se umplu de lacrimi. Nici n-am scăpat bine de pandemie, de valul cinci de COVID și când credeam că o să respirăm mai bine, mai liber, că o sa reluăm măcar o parte din activitățile dinainte, că o să ne putem cuprinde mai des oamenii dragi, că o să ne bucurăm din plin de această primăvară…a început războiul. Și a început atât de brusc, atât de crunt, atât de aproape de noi. Și toți ne rugăm să se termine odată, să înceteze, să nu mai sufere toți oamenii aceia.
Vedem imagini cu mame și copii care fug dintr-o țară care pe alocuri este distrusă, vedem familii dezrădăcinate, separate. Vedem adulți punându-și viața în pericol, copii speriați cu lacrimi în ochi care roagă să se oprească războiul. Auzim povești și mărturii de-ale mamelor care își adună toate puterile astfel încât să-și ocrotească micuții.
Realitatea pe care o trăiesc toți acești oameni este mult prea copleșitoare. Cum să-ți menții calmul, cum să-ți gestionezi emoțiile care te cuprind în astfel de momente, mai ales când simți pe pielea ta acest calvar?
Știți la ce mă gândeam zilele acestea? Că o mamă are acest instinct de a-și apăra copilul de orice rău psihic, fizic sau emoțional. Faci tot posibilul ca micuțul tău să aibă parte de cea mai bună îngrijire și educație, să știe că e iubit, că este important, astfel încât când va da piept cu problemele vieții, să știe să se descurce. Dar acum conștientizăm că această lume poate fi atât de crudă, de dură, de rece, de obositoare, de epuizantă, de nedreaptă… Și că este posibil ca uneori să nu poți să-l protejezi așa cum ai crezut, așa cum ai sperat, să nu-l poți ține departe de pericol.
Uite, în momente ca cele pe care le trăim acum, mi se schimbă perspectiva asupra maternității. Și poate că acest lucru îl simți și tu. În astfel de momente îmi dau seama că tare multe lucruri mici nici nu mai contează, că uneori ne supărăm inutil, ba chiar prostește din te miri ce detalii, că nu este nicio tragedie dacă se trezește bebelușul de mai multe ori pe noapte pentru că vrea să fie alăptat, că a purtat aceeași bluză două zile la rând la grădiniță, că nu și-a făcut toată tema la matematică etc. Pentru că am lucrurile cu adevprat importante și pentru care sunt atât de recunoscătoare! Pentru că îmi pot cuprinde copilul, pentru că este la căldură, are mâncare, doarme în patul lui, pentru că soțul meu e lângă mine și nu e pe undeva, luptând cu inamicul, fiindu-mi frică pentru viața lui, pentru că îmi pot suna oamenii dragi, le pot auzi vocea.
Iar mulți cei din Ucraina nu pot face acum multe dintre aceste lucruri. #solidaritate
