“Nu crezi ca este timpul sa mai faci un copil, draga mea?” m-a intrebat mama intr-una din convorbirile noastre de pe WhatsApp. “Este bine sa faci unul dupa altul, e mai usor, se vor juca impreuna. In plus, nu uita, nu intineresti, timpul zboara repede”. Da, asa a inceput mama discutia cu mine. Dar inainte de toate, hai sa-ti explic cum se prezinta situatia, asa incat sa ai o imagine de ansamblu cat mai corect creionata”, asa a inceput o mamica destainuirea pe mother.ly.
In primul rand, sa-ti spun despre mine: nu am avut timp sa fac un dus, sa-mi spal parul, de aceea l-am strans repede intr-un fel de coc asimetric undeva la ceafa. Sunt inca imbracata in pijamale, desi e deja pranzul. Si in al doilea rand, in casa nu as putea spune ca lucrurile sunt foarte bine aranjate si organizate, pentru ca puiul meu, care inca este bebelus, are o mare pasiune din a le imprastia intr-un timp record.
“Despre ce spuneai, mama? Scuze, copilul era cat pe ce sa arunce (din nou!) papusa in vasul de la toaleta si eram mai atenta la ce facea acum, decat ce imi spuneai. Asa, alt copil? Cand, acum? Ha-ha, stii, cred ca e conexiunea de internet cam slaba, ca se aude intrerupt si cred ca va trebui sa inchid. Incercam mai tarziu sa vorbim.”
Am inchis. Am respirat adanc de cateva si m-am felicitat ca nu am izbucnit intr-o revolta la telefon, ca am dat dovada de maturitate si ca m-am oprit la timp inainte de a face o criza de isterie.M-am mai linistit, dar apoi, intamplator am calcat pe o piesa de lego… Noroc ca mi-a mai trecut durerea cand m-a sunat din nou mama, cateva minute mai tarziu.
Ma privea, era atenta la ce fac, era evident in asteptare. De aceea, mi-am facut curaj si, cu tot calmul de care eram in stare, i-am spus: “Mama, te-am auzit foarte bine, dar oricat de mult imi plac copiii, chiar nu ma vad gestionand inca un copilas acum. Sunt singura aici cu ingrijirea copilului, iar tu esti departe. Abia de ma descurc acum. Daca as mai face acum un copil, cine ar gati, ar face curat? Cine ar face toate lucrurile acestea? Eu as mai dormi vreodata in viata asta”.
Mama continua sa ma priveasca, dar fata ei imi arata ca era clar dezamagita, apoi mi-a spus “Dar eu am crescut 4 copii si m-am descurcat. Cu siguranta o sa gasesti si tu o cale”.
Adevarul ca si eu ma mir si ma intreb cum de a reusit sa se descurce cu patru copii, cu gatitul, cu dusul la gradinita, la scoala, cu relatia cu tatal meu, cu treburile de prin casa si ce imi amintesc este ca era mereu prezenta in viata noastra, venea la sedintele cu parintii, la serbari, ne asculta activ cand aveam nu stiu ce probleme “existentiale” de copii. Nu stiu, chiar e o eroina pentru mine, dar eu nu sunt deloc ca ea!!!
Abia astept sa am din nou un oarecare control asupra vietii mele, sa ne bucuram de relatia de cuplu si impreuna cu sotul am decis sa ne concentram asupra acestui copil. Daca va avea copilul nostru un frate sau o sora, nu stim acum, dar cu siguranta stim ca nu se va intampla prea curand!
Deocamdata ne vom bucura de micul nostru univers: eu, sotul si copilul. Pentru noi asa cum suntem acum, este suficient. Voi ce raspundeti la intrebarea:”mai faci un copil?” a scris mamica respectiva pe mother.ly.
