Am inceput sa-ti ofer tot ce pot inca inainte sa te nasti, din momentul in care ne-am gandit sa avem un copil. Am luat suplimente cu acid folic (si nu numai) astfel incat corpul meu sa fie pregatit sa-ti ofere un “mediu” sanatos in care sa te dezvolti si sa cresti. Am evitat cafeaua (singurul meu “viciu” sau placere (ne)vinovata, am facut plimbari zilnice, mi-am pregatit mintea pentru ca tu sa vii.

In timpul sarcinii am fost si mai atenta cu tot ceea ce fac si mereu iti povesteam unde merg, ce fac, cum ma simt, ce ganduri am. Iar atunci cand mancam ceva, ma gandeam “uite asta te va ajuta sa ai oase puternice, iar asta ca sa fii destept”. Iti povesteam despre pasiunile mele, ma bucuram ca aveam o pasiune in comun: muzica (pentru ca simteam in burtica atunci cand incepeai sa dai vesel din manute si picioruse).

Apoi te-ai nascut si sa stii ca m-am pregatit sa fie o nastere cat mai “lina” pentru tine, dar mai ales, in siguranta. M-am luptat sa te alaptez. Eram ferm convinsa ca e cel mai bine pentru tine, desi primele saptamani de alaptat au fost crunte pentru mine, copile, nu regret nimic! Ba din contra, am considerat ca e o reusita si pentru mine si sunt recunoscatoare pentru faptul ca nu am renuntat prea usor.

Ti-am vegheat somnul multe nopti, mai ales cand erai bebelus, te-am tinut in brate, te-am purtat in marsupiu cat am putut, in ciuda faptului ca toti “atotstiutorii”si “sfatuitorii” din jur imi spuneau ca o sa te alint prea mult. Asa am simtit, asa am facut.

Poate ca nu sunt mama perfecta, de fapt, nici nu am incercat si nici nu a fost acesta vreodata obiectivul meu. Este prea epuizant (si inutil!) sa urmezi toate aceste “standarde” indicate de altii, de societate. Dar ceea ce am incercat intotdeauna de-a lungul calatoriei noastre impreuna, este sa te iubesc, pur si simplu, si din iubire sa-ti ofer tot ce pot, in fiecare zi.

Autor: Inga Stoian