Un proces devastator pentru orice cuplu, divortul lasa urme adanci mai ales in sufletele parintilor, care se tem ca o separare va afecta profund copilul sau copiii implicati.

Desigur, divortul este aproape fara exceptie dificil, coplesitor atat pentru parinti, cat si pentru copii, numarandu-se printre cele mai dureroase si istovitoare experiente prin care poate trece o familie. Tensiunea atinge cote maxime, astfel ca este usor pentru cele doua jumatati implicate sa scape din vedere faptul ca anumite lucruri ii pot afecta pe cei mici. Parintii ajung sa faca, asadar, multe greseli, insa de departe cea mai grava dintre acestea este sa isi pricinuiasca unul altuia durere prin intermediul copiilor.

„Cea mai mare greseala pe care o fac parintii in cazul unui divort este sa se raneasca prin copii. Financiar se pot rezolva niste lucruri, dar cand asmuti copilul sau nu te mai interesezi de el doar pentru a-ti rani fostul partener, ii periclitezi dezvoltarea. El raporteaza totul la sine si ajunge sa isi asume o vina care nu ii apartine”, explica psihologul George Chiriacescu (foto), psiholog clinician si psihoterapeut adlerian la Clinica Anima et Animus.

Interesant este insa faptul ca incercarea de a-l intoarce pe cel mic impotriva celuilalt parinte, chiar daca acesta din urma este vinovat de cauza divortului (n.r. un parinte violent, un parinte infidel etc.), poate esua.

Cum putem descrie „divortul ideal”?

Desi este greu de stabilit daca exista sau nu un „divort ideal”, separarea in sine fiind de obicei traumatizanta pentru toate partile implicate, putem afirma ca o situatie dezirabila este aceea in care interesele si bunastarea copilului sunt puse in prim plan.

„O situatie ideala este una in care cei doi isi arata respect, iar educatia copilului este un deziderat comun si conjugat, nu trag unul intr-o parte si unul in cealalta. Astfel de probleme apar si in cazul cuplurilor care nu divorteaza, dar ajung sa rupa copilul in doua din cauza stilurilor parentale si educationale la extreme. Modul in care comunica si sunt la curent cu ce se intampla in viata copilului, dar si a partenerului, in masura in care actiunile celuilalt il afecteaza cumva pe cel mic, este de asemenea foarte important. De aici vin toate celelalte – atitudinea fata de prieteni, de scoala, de viata, de bani”, conchide specialistul.