Multi adulti care nu sunt parinti si care isi doresc la un moment dat sa fie parinti au anumite convingeri, ca stiu exact ce fel de parinti vor sa fie, cum va fi copilul, cum se va comporta, poate chiar le dau celor care sunt parinti unele sfaturi si tot asa.
Nu, nu vreau sa judec, asa am fost si eu inainte de a fi parinte. Inainte de a avea un copil simteam ca o sa sa reusesc sa gestionez totul de minune. Ah, da, si aveam in minte multe idei despre care as fi putut jura ca nu vor avea legatura cu mine sau cu copilul meu. Bineinteles, despre multe dintre ele nu-mi mai amintesc, dar iata 6 lucruri pe care le-am promis ca nu le voi face ca parinte, dar pe care le-am facut, scrie o mamica pe baby-chick.com.
- Fara tv, tableta, telefon
Am invatat la cursurile prenatale despre cat de daunator este sa-ti lasi copilul in fata ecranului unui televizor sau sa-i distragi atentia cu tableta. Am citit studii, stiu foarte bine totul despre efectele negative ale ecranului asupra creierului unui copilas. Dar nu am putut sa-l tin departe nici de tv, nici de tableta, nici de telefon. Pur si simplu, traim intr-o perioada in care este aproape imposibil sa nu le vada pe toate acestea si sa nu fie interesat de ele. Dar ceea ce am reusit sa fac este sa controlez timpul pe care copilul in petrece in fata ecranelor.
- Fara fast-food, cartofi prajiti, biscuiti si rontaieli nesanatoase
Inainte sa fiu parinte eram convinsa ca puiul meu va manca doar mancare organica, preparata in casa si va avea parte doar de gustari sanatoase. Nu, nu-ti imagina ca mananca acum fast-food si semi-preparate! Incerc, pe cat posibil sa gatesc in casa, sa ii ofer zilnic portiile de fructe si de legume, dar… am avut si zile in care nu mai stiam de cat de obosita eram si in care am comandat mancare “mai putin sanatoasa”. Si da, ii mai dau sa rontaie biscuiti (cumparati, nu facuti de mine). Nu ma laud, nu sunt mandra de asta, dar am inteles in scurt timp dupa ce am devenit mama ca toate acele “promisiuni” si “convingeri” dinainte de a fi parinte sunt lucruri ilare, ireale si nesanatoase.
- Sa nu doarma in pat cu parintii
Inainte sa fiu parinte aeam imaginea aceea idilica in care copilul doarme in camera lui, in patutul lui minunat de bebelus. Realitatea ne-a aratat ca atunci cand alaptezi si te trezesti de multe ori pe noapte sau cand are pusee de crestere, plange din cauza colicilor, dintilor, febrei sau mai stiu eu ce, treaba cu “dormitul in camera lui” este nerealista. Asa ca noi am facut mult timp, – cum se spune la termenul acela sofisticat? -Co-sleeping! Da, copilul a dormit in pat cu noi!
- Sa scap repede de kilogramele in plus si sa ma imbrac “dragut” ca inainte
Mi-e greu sa recunosc, dar inainte sa fiu mama chiar am judecat in gand mamele care nu mai aveau asa multa grija de ele dupa ce apareau copiii in viata lor. De ce nu scapau de kilogramele in plus? De ce nu aveau grija sa-si tonifieze anumite parti ale corpului? De ce nu se machiau zilnic? De ce nu se imbracau mai dragut? Ha-ha-ha. Lasati-ma sa rad un pic isteric, de mine, desigur. Pentru ca sunt mama, pentru ca am cateva kilograme in plus, pentru ca imi strang (foarte des!) parul in renumita “coada de cal”, ma bucur cand gasesc repede in sifonier o haina curata si care nu trebuie calcata, pentru ca am cearcane si nici nu mai stiu unde mi-e anticearcanul.
- Sa nu tip la copil! Niciodata!
Intotdeauna am visat ca voi fi cea mai blanda, empatica si rabdatoare mama din lume. Si consideram ca voi gasi intotdeauna solutii frumoase si creative de a-i raspunde copilului, pentru a 657-a oara, la cele o mie de intrebari pe care le are intr-o singura ora! Iar la acele crize de furie din perioada de toddler, voi fi stapana pe situatie si imi voi calma cu multa dibacie copilul, ignorandu-i pe toti cei din jurul meu. Va fi asa, o scena in care sunt doar eu si copilul si reusesc sa gestionez orice nor gri apare deasupra noastra. Asta asa credeam inainte sa am copilul.
E greu sa recunosc, dar da, am tipat la copil. “Te incalti ACUM si urci ACUM in masinaaaaa!!!” pentru ca am epuizat toate explicatiile si toata rabdarea pe multiplele alte explicatii si idei si intrebari pe care le-a avut toddler-ul meu, pentru ca am intarziat la vizita la pediatru si nu voia sa se incalce. Si atunci, a iesit mama obosita din mine si…a tipat. Treaba este ca puiul meu s-a uitat la mine si in 5 secunde a executat tot ce i-am spus. Nu, nu sunt mandra de cum am procedat, doar ca… acea “promisiune” pe care am facut-o cand nu eram parinte, am incalcat-o si sa nu mai aud niciun adult care nu are copil ca am procedat gresit!
- Sa nu-i dai mancare drept “mita”
Inainte sa fiu parinte si n-aveam prea multe idei despre ce inseamna viata de parinte, am fost martora la o scena in magazin, si anume: copil aflat in mijlocul unei crize de furie, trantit pe jos, plans isteric, iar mama fiind vizibil derutata de tot ce se intampla, mai ales ca avea si multi “spectatori” si incerca sa-l linisteasca, spunandu-i <hai, sa mergem, mami iti ia o bomboana, dar linisteste-te, nu mai plange, se uita toti la noi, hai sa mergem>. Mi-am spus atunci: “Cum? Sa-i dai copilului mancare drept recompensa? Sa-ti “mituiesti” copilul cu mancare? Nu o sa fac asta niciodata!”.
Da, poti sa razi. Am facut-o si daca esti parinte, sunt convinsa ca ai facut-o si tu!
Tu ce ti-ai promis ca nu o sa faci atunci cand vei parinte…si ai facut (sau poate chiar continui sa o faci? 🙂
