Gradinita, una din primele ocazii de despartire dintre copii si parinti reprezinta momente importante de redefinire a relatiilor in care copiii, adultii si educatorii sunt implicati intr-o experienta emotionala foarte intensa, o ocazie potrivita pentru a reflecta si pentru a se intelege unul pe celalalt.

Relatia dintre mama si copil devine baza si punct de referinta pentru echilibrul viitor al copilului si pentru legatura lui cu alte persoane. Primele luni de viata ale unui bebelus sunt caracterizate de o adevarata simbioza cu mama. Abia din luna a sasea copilul incepe sa perceapa mama ca pe o persoana diferita de el, care se poate indeparta si il poate lasa singur.

Este vorba de un mare pas inainte in dezvoltare, care comporta o amplificare a inclinatiei de a explora lumea din jur si o tendinta de a-si satisface curiozitatea in mod independent. Totodata, este si un moment in care departarea de figura parentala poate declansa o puternica senzatie de anxietate, numita anxietate de separare.

„Frica“ de singuratate

Anxietatea de separare poate aparea la copiii cu varste cuprinse intre 8 luni si 6 ani si se manifesta sub forma de epi soade de frica excesiva de fiecare data cand copilul trebuie sa se desparta de persoanele de care se simte legat. Este determinata de frica micutului ca va pierde figurile parintesti, mai ales mama, sau mediul in care este obisnuit.

De multe ori, apare la copiii unici, care nu sunt obisnuiti sa imparta afectiunea parintilor cu nimeni. Simptomele sunt urmatoarele: copilul plange, se panicheaza imediat ce mama se indepar teaza si nu accepta sa participe la nicio activitate pana ce mama nu se intoarce. In cazurile cele mai grave, copilul nu se calmeaza nici la mult timp dupa intoarcerea mamei. Daca in timpul primului an de gradinita copilul manifesta acest gen de anxietate, educatoarele trebuie sa manifeste apropiere fata de el si sa isi exprime afectiunea chiar luandu-l in brate.

Copilul trebuie sustinut si ajutat sa se inte- greze in grup, implicandu-l in diferite activitati. Cel mai bine este ca inserarea la gradinita, mai ales daca se face foarte devreme, sa se faca gradat si, la inceput, copilul sa fie insotit de parinte. Pentru a ajuta copilul sa o depaseasca este necesar sa ii fii alaturi si sa il faci sa inteleaga ca este vorba de o scurta separare si ca nu l-ai abandonat.

Trebuie sa stii ca exista faze evolutive (prima copilarie) in care este normala aparitia unor astfel de reactii in situatii de despartire, insa, daca anxietatea se manifesta pe perioade mai indelungate si tinde sa afecteze negativ viata sociala si educatia copilului, acest lucru nu trebuie subevaluat si este necesara consultarea unui psiholog.

Astfel, cand sunt departe de parinti, copiii cu o anxietate ridicata cauta in mod constant un contact alternativ cu ei (de exemplu prin telefon sau cerand informat ii detaliate despre ce face sau unde este mama) si uneori sunt prada preocuparilor cu privire la posibile evenimente tragice prin care ar putea trece acestia.

Copiii mai mari pot ajunge chiar sa spuna minciuni pentru a se putea intoarce acasa sau pentru a se reintalni cu familia, chiar daca aparent se implica usor in jocul cu colegii. Daca despartirea se intinde pe mai multe zile, seara este de obicei unul dintre cele mai dificile momente: copilul care sufera de anxietate de separare cere sa aiba pe cineva familiar langa el, inainte de a adormi, iar in timpul noptii are cosmaruri si cere sa doarma in pat cu parintii.

Refuzul de a merge la gradinita si chiar la scoala reprezinta destul de des o consecinta a fricii de a se desparti de mediul familiar. In astfel de situatii, copilul poate acuza chiar si manifestari somatice (durere de burta, de gat etc.) care au efectul de a atrage atentia si grija celor din jur.

Multe dintre aceste manifestari pot aparea in contextul acestei anxietati a copilului, in functie de schimbarile care se produc in viata sa si in relatia cu persoanele apropiate si, de aceea, este important sa fii atenta la trairile copilului tau, la motivele care il fac sa se comporte intr-un fel sau in altul, luand in considerare ca lumea sa interioara este extrem de complexa si importanta. Gradinita reprezinta prima ocazie a copilului de a se departa de familie, un moment particular si incarcat de semnificatii care implica deopotriva copilul, parintii si educatoarea.

Cat de mic?

In mod sigur, trecerea din propria casa, unde copilul este in centrul atentiei, intr-un mediu mai vast si mai galagios, unde atentia educatorilor este distribuita mai multor copii, este o mare schimbare. In acest sens, mersul la gradinita este doar inceputul unui parcurs care se va extinde progresiv. Cu cat copilul e mai mic in momentul inscrierii la gradinita, cu atat are nevoie de mai mult ajutor pentru a se adapta la situatia de des partire de parinti. Departarea de propriii parinti si de propriul ambient este intotdeauna sursa a unor sentimente contradictorii (mai ales la inceput).

Totodata, nu trebuie sa uitam ca la 1 an copiii sunt capabili de o anumita autonomie, incep sa mearga singuri si sa se faca intelesi iar apropierea de alti copii si programele educative sunt importante. Gradinita si, mai tarziu, scoala pot furniza copiilor experiente variate si diferite fata de cele familiale, acest aspect reprezentand o mare oportunitate de dezvoltare.

Cum sa eviti teama de gradinita

Tendinta de a se teme de un loc nou si necunoscut si de a se adapta la aceasta sitatie se poate diminua daca ajuti copilul sa devina independent, in mod gradat, inca de cand este mic. Inainte de a-l trimite la gradinita, este util sa experimenteze cateva perioade scurte de despartire de mama, ca un „antrenament“ care sa il ajute sa capete incredere in el.

Lasa copilul, inca de la varsta de 6 luni, pentru putin timp, la bunici sau cu bona. Daca are posibilitatea sa stea cu alte persoane si sa se detaseze cate putin de parinti este un inceput pentru autonomia pe care o va capata. Catre varsta de un an si chiar mai devreme, lasa-l sa intre in contact cu copii de varsta lui, chiar daca, la aceasta varsta, copilul tinde sa fie egocentric.
Abia incepand cu varsta de 3 ani copilul socializeaza in mod spontan cu ceilalti copii, chiar si fara prezenta adultilor, si poate initia un joc de grup.
Inscrie copilul la gradinita la varsta de 3 ani sau chiar mai devreme, daca ai posibilitatea – il va ajuta sa devina independent si sa se obisnuiasca cu alti copii.

Fii alaturi de el in primele zile de gradinita. Este normal ca in aceste prime zile sa planga si sa fie speriat. Aici, rolul educatoarei este foarte important. La inceput poti chiar sa ramai cateva minute ca sa vezi cum se acomodeaza, insa, chiar daca face o criza de plans, nu este indicat sa te dai batuta asa usor si sa il iei acasa.
Poate fi util si un proces gradual in care copilul sa fie lasat la gradinita in prima faza numai o ora pe zi si apoi sa se creasca succesiv perioada.

SFAT SUPERBEBE

Integrarea copilului la gradinita este primul pas al unei experiente educative care se va desfasura in afara contextului familial, este un proces de familiarizare cu alti interlocutori, atat adulti, cat si copii.
Nu exista o varsta ideala pentru inceperea gradinitei, fiecare copil fiind diferit de ceilalti.
Caracterul sau si experientele traite in familie au o mare influenta asupra gradului de pregatire pentru acest tip de schimbare.