Dupa varsta de 3 ani, copilul este caracterizat printr-o mare deschidere spre mediul inconjurator, printr-o curiozitate vie, prin dorinta de a afla cauza unor procese si fenomene percepute sau despre care i se vorbeste, manifestata prin frecventa mare a intrebarilor: de ce?, pentru ce?, ce este aceasta? Etc. Mediul familial si gradinita sunt factori care ii pot satisface dorinta de activitate si pofta de joaca. Frecventarea gradinitei de catre copil aduce o schimbare in raportarea acestuia la mediul inconjurator: creste numarul de ralatii cu adultii, si cu copiii, calitatea lor se diversifica, apare nevoia de a-si adapta comportamentul, de a se comporta diferit la gradinita, respectiv acasa.
In ceea ce priveste mediul fizic, copilul il cucereste treptat: cunoaste mai intai cu mai mare acuratete obiectele, vietuitoarele, plantele si fenomenele (intai pe cele din propria locuinta, apoi si pe cele din imprejurimi). Jocul, cartile cu povesti si ilustratii, teatrul de papusi, televiziunea largesc orizontul de cunoastere al copilului.
Desi unii parinti isi fac mai multe griji pentru aceasta prima „despartire” decat cei mici, psihologii sustin ca beneficiile sociale ale gradinitei sunt de neinlocuit. Astfel, copiii invata sa se adapteze in comunitate, sa-si insuseasca si sa respecte anumite reguli. La gradinita, copiilor li se cere sa se poata descurca singuri la toaleta, sa poata manca singuri si sa aiba deja un vocabular care sa le permita sa inteleaga si sa se faca intelesi atat in raport cu educatoarele, cat si cu ceilalti copii. Pentru ca activitatea zilnica se va desfasura dupa un program bine stabilit, cu mesele servite la ore fixe, ar fi de folos sa-ti inveti copilul cu o oarecare disciplina in aceasta privinta, precum si cu somnul de dupa-amiaza, in masura in care se poate. La fel de util este si exercitiul interactiunii sociale. Un copil sociabil se educa prin favorizarea contactului cu cat mai multi adulti si copii, pe care-i poate intalni prin vecini, in parc sau in vizite. La aceasta varsta, unora dintre copii le este greu sa se adapteze la mediul gradinitei. Un refuz care dureaza cateva zile este considerat normal, mai ales la copilul care nu a parasit niciodata mediul familial. Copilul isi poate manifesta in multe moduri refuzul de a merge la gradinita. Cele mai frecvente manifestari sunt de genul furiei si a plansetelor. Vei constata ca in fiecare dimineata micutul tau incearca sa te induplece sa il iei „cu tine la serviciu”, doar sa nu ramana singur la gradinita. Alti copii, insa, isi vor manifesta refuzul de a merge la gradinita prin anumite suferinte fizice nejustificate: dureri de burtica, dureri in gat, tuse etc. Odata ramasi in gradinita, unii copii isi pot manifesta nemultumirea prin agresivitate, iar altii, din contra, prin indiferenta si inactivitate. Cauzele acestor refuzuri sunt extrem de variate: copii supraprotejati de parinti, gelozia pe un frate mai mic ramas acasa, dificultati de comunicare cu ceilalti copii, o experienta neplacuta etc.
Psihologii sunt de parere ca in niciun caz nu trebuie sa cedezi in fata capriciilor copilului tau. Trebuie sa colaborezi indeaproape cu educatoarea si sa incerci sa afli ce se petrece si cum il poti ajuta. A-ti linisti copilul, a-i arata ca il iubesti si ca esti alaturi de el sunt modurile prin care-l poti ajuta. Amenintarile si reprosurile nu aduc niciun beneficiu. Ideal este ca dupa ce-l iei de la gradinita, sa petreceti cat mai mult timp impreuna.
