Întotdeauna m-am considerat o persoană puternica, o femeie care știe să-și gestioneze emoțiile, care are mereu un plan bine stabilit, pe care-l urmează cu strictețe și conștiinciozitate și care, eventual, mai are și un plan de rezervă. Asta până am devenit mama si am înțeles că am puteri despre care nu știam că le am.

Să fii mamă înseamnă să simți lucruri pe care nu le-ai mai simțit. Inseamnă să fii invadată de această iubire inimaginabilă, inexplicabilă.

Bebelușul meu are doar câteva săptămâni și de când s-a născut și l-am văzut, am simțit că inima mea chiar nu va mai bate la fel, viața mea nu va mai fi la fel.

În doar câteva săptămâni mi-am dat seama că aceste sentimente sunt mai profunde decât mă așteptam să fie, dar că este totul atât de firesc. Ca o întregire, ca și cum aș fi primit o binecuvântare divină.

Această părințeală, acest nou rol de a-mi proteja puiul îmi aduce emoții copleșitoare.

Și simt un prea plin de iubire, de bucurie, de încântare, de fericire, de uimire.

Sunt mereu între senzațiile acelea de oboseală în care îmi țin bebelușul în brațe în timp ce îl alăptez și-l rog în gând să adoarmă mai repede, astel încât să pot prinde și eu măcar o jumătate de ora de somn, si înduioșarea aceea când îl văd cât de dulce doarme și stau și ma uit la el minute în șir. Am momente în care imi doresc să crească mai repede mare, așa încât să ne înțelegem cînd vorbim unul cu celălalt, iar apoi am momente în care aș dori sa amân cât pot de mult această etapă de bebeluș, când stă cuminte în brațele mele și când simt că are atâta nevoie de mine și că sunt importantă pentru copilul meu.

Aceste emoții sunt atât de reale (și atât de iraționale…).

Să fii mamă înseamnă să afli despre puteri pe care nu știai că le ai. Să fii mamă înseamnă să simți lucruri pe care nu le-ai mai simțit.