Pentru mine a fost in regula sa devin mama mai tarziu decat in cazul altor femeilor. Desi stiu ca tot mai multe femei care lucreaza, isi construiesc o cariera sau pur si simplu care au nevoie de putina stabilitate in viata, simt nevoia de a se cunoaste mai bine, de a fi cu adevarat responsabile inainte de a deveni mame, aleg sa nu grabeasca lucrurile, sa fie cu adevarat pregatite pentru acest pas.
Poate ca povestea mea este diferita decat a altor femei, dar am decis sa scriu si parerea mea despre de ce pentru mine ideea de a deveni mama ceva mai tarziu a fost cea mai buna decizie.
Parintii mei au murit atunci cand aveam 25 de ani (la o diferenta de 59 de zile unul fata de celalalt). Sora mea avea 22 de ani atunci. Am ramas brusc singure cu afacerea de familie despre care nu stiam prea multe si trebuia repede sa ne ocupam de toate si sa invatam ce avem de facut. Eu fiind „cea mare”, clar a trebuit sa preiau cele mai multe dintre sarcini si sa iau decizii.
Atunci cand am implinit 35 de ani eram deja epuizata, atat fizic, cat si emotional, dar am reusit sa pun afacerea pe picioare, am crescut-o si intr-un final, m-am detasat de aceasta, oferindu-mi in sfarsit timp si pentru mine, pentru viata mea personala, pentru dragoste, pentru familie. La 36 de ani m-am casatorit si imediat am ramas insarcinata, am pierdut o sarcina (am fost devastata atunci…), apoi dupa o scurta perioada am ramas din nou insarcinata si am reusit sa duc cu bine sarcina, iar la 38 de ani am devenit mama. Asta, este, pe scurt, povestea mea.
Da, am intrat “in etapa maternitatii” mai tarziu decat alte femei. A durat mai mult pentru mine ca sa fiu pregatita fizic, emotional si logistic, astfel incat sa pot sa ajung aici unde sunt. Dar nu am niciun regret.
Sa devin mama dupa 35 de ani – atunci cand “lucrurile sunt aranjate”, cand te poti concentra cu adevarat asupra copilului, asupra familiei tale, cand esti „pe picioarele tale”-, a fost alegerea cea mai buna pentru mine. M-am simtit matura, in siguranta, avand stabilitate financiara, cunoscandu-ma foarte bine pe mine, stiindu-mi limitele si avand posibilitatea sa ma dedic in totalitate maternitatii, vietii de familie. Nu-mi imaginez cum ar fi sa fi fost mama pana in 30 de ani, de exemplu, atunci cand eram foarte stresata, obosita, abia de ma descurcam cu munca, inca nu ma cunosteam prea bine si abia de reuseam sa am grija de mine. Cu siguranta la 38 de ani am o alta viziune (si alte perspective) spre deosebire de un deceniu in urma.
Da, am devenit mama la „abia” 38 de ani si stiu ca sunt destule femei care inteleg si care, sub o forma sau alta, dar au luat aceeasi decizie ca si mine. 🙂
Traducere si adaptare de pe mother.ly
