Dupa ce s-a nascut primul nostru copil am crezut ca nu o sa mai ies niciodata din casa. Si nu doar pentru ca nu ma mai incapeau hainele dinainte de sarcina, ci si fiindca eram coplesita de ideea ca nu stiu ce fac, cum sa ma descurc.

Atat mama, cat si mama-soacra au venit in vizita prin rotatie si m-au ajutat in primele sase saptamani de dupa nasterea baietelului nostru. Si au fost ajutoare minunate! Ma trezeam dimineata si aveam pe masa un bol de ovaz pregatit pentru mine. Ma ridicam din pat si cineva imi facea patul. Puneam in masina de spalat hainele patate de lapte si “prin magie” cineva mi le aducea curate, uscate, frumos impaturite. Doamne, cand imi aduc aminte, imi vine sa plang. Au fost doua ajutoare fantastice pentru mine in acea perioada.

Dar cu fiecare saptamana care trecea intelegeam tot mai bine ca la un moment va trebui sa ma descurc singura cu toate aceste sarcini si ca ajutoarele mele dragi o sa pelce, si uite atunci ma apuca panica.

E amuzant sa scriu asta acum, dar atunci chiar nu-mi imaginam cum as putea sa ma descurc fara ajutorul lor.

In plus, ma mai confruntam si cu alte ganduri ciudate, precum: “Daca o sa planga bebelusul si n-o sa stiu cum sa-l linistesc?”, “Daca nu mai respira in timp ce conduc masina si nu pot fi atenta la el?”, “Ce se va intampla daca trebuie sa-l hranesc si eu nu mai produc lapte matern?”, “Ce o sa fac daca o persoana straina ma va ataca si imi va lua copilul?”. Iti imaginezi cat de ingrijorata (si confuza) eram?

Adevarul este ca odata cu trecerea timpului, capatam mai multa incredere in propriile forte si gaseam solutii la tot felul de situatii si incepeam sa ma descurc SINGURA! Am gasit metode cum sa-mi linistesc bebelusul atunci cand plange. Am mai instalat o oglinda retrovizoare in masina astfel incat sa-mi pot supraveghea mai bine copilul atunci cand conduc. Si nu, nicio persoana straina nu m-a atacat niciodata si nu a incercat sa-mi ia bebelusul. 🙂

Dar ceea ce recunosc este ca, desi eram constienta ca era vorba doar de o perioada de tranzitie, ca lucrurile o sa se aranjeze, sa stii ca imi amintesc foarte bine de acele emotii si sentimente care ma copleseau ca nu stiam CUM si DACA ma descurc cu noul meu rol, de mama.

Sa devin mama a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata, dar a meritat tot efortul.

Traducere si adaptare de pe mother.ly