Bine ati venit la noi acasa! Candva aveati loc sa intrati fara nicio problema, acum trebuie sa va descurcati atunci cand va descaltati pentru ca e carutul fix langa usa de la intrare. Nu, nu am putut sa lasam carutul pe hol, pentru ca traim in Romania, iar probabilitatea de a ramane fara carut este foarte mare. Daca ati apucat sa intrati, va rog sa mergeti direct la baie sa va spalati pe maini. Nu, nu doar 20 de secunde, ci vreo 30, sa fim siguri. Acum va rog sa veniti in sufragerie.
Ce bine ca ne-ati anuntat din timp la ce ora veniti, astfel am putut sa strangem si noi un pic (am facut ditamai curatenia!). Dar tot nu am gasit loc pentru cutia de scutece, din colt, va rog sa o ignorati. Da, si salteluta de pe jos, pentru ca ne e mai comod sa schimbam bebelusul pe jos, si e si mai in siguranta asa, nu cade de pe masa de infasat, nu se rostogoleste de pe pat.
Sa nu va uitati prea mult in stanga, acolo sunt doua cutii cu tot felul de lucruri din perioada dinainte de aparitie a bebelusului in viata noastra, sunt bibelouri, unele chestii mici, pe care le consideram cam periculoase daca ajung in manutele bebelusului, de aceea, le-am strans.
Da, pe canapea am pus o cuvertura de bumbac. Stim ca nu se asorteaza deloc cu mobilierul din sufragerie, dar este moale, comoda, protejeaza canapeaua, se spala usor (si tare des!). Nu va uitati la masa din sufragerie. Stiu, candva aveam grija sa fie o vaza cu flori superbe, acum sta triumfatoare pompa de san si o cutie, in care am bagat repede ustensilele de la pompa. Pe masuta de cafea aveam biscuiti, cateva bomboane si tot felul de carti interesante cu semne de carte ce imi aminteau de calatoriile dintr-o viata care ni se pare acum atat de indepartata. Acum sunt cateva zornaitoare si jucarii de dentitie. Si servetele umede.
Da, stiu, astazi sunt nemachiata (de fapt, nu prea m-am mai machiat de cand a aparut bebelusul, doar asa, la ocazii), dar sunt recunoscatoare ca am facut dus in liniste, ca parul meu este curat, arata bine si ca nu mai stau in pijamale. Multumesc ca nu faceti nicio aluzie la cearcanele mele. Le stiu, dar visez la ziua in care voi dormi o noapte intreaga fara sa fiu trezita si probabil ca nu va veni prea curand acea noapte. Dar haideti sa vorbim despre lume, despre politica, despre educatie, despre cum mai este la job, despre ce va mai fac prietenii, despre pasiuni, despre orice. Sunt dornica sa socializez. Si presupun ca nu sunteti prea interesati sa va povestesc despre ce pozitii am mai invatat intr-ale alaptarii, ce greu mi-a fost cand a avut pusee de crestere, cum ma plimb de cateva ori pe zi prin casa, ca sa eructeze bebelusul. Sau cat de multe scutece pe zi schimb (sunt tare mandra de cat de repede am ajuns sa-l schimb!). Dar cat de scumpe sunt scutecele… Data viitoare sa nu-mi mai aduceti flori si nici tarta, va rog, ci mai degraba o punga de scutece. Va spun eu ce marime.
Ma intrebati cum e viata de proaspata mama? Minunata! Da, la noi in casa e haos. Da, stiu ca acum arata ca ar fi toate cat de cat mai organizate, dar va asigur ca nu este chiar asa. Imediat cum veti pleca, vom scoate toate lucrurile de care avem nevoie la indemana, la vedere. Crestem un pui de om si am inteles ca trebuie sa ne acomodam cu aceasta noua etapa. Suntem obositi, dar fericiti. Suntem in regula, multumim.
Autor: Inga Stoian
