Femeile si fetele primesc martisoare pe 1 martie si le poarta pe durata lunii, ca semn al sosirii primaverii. Martisorul, un obiect-bijuterie prins intr-un snur alb cu rosu ce este oferit celor dragi pe 1 martie, a primit de-a lungul timpului semnificatii diverse, de la vestitor al primaverii la simbol al renasterii naturii. Din 2017, traditia este inclusa in lista patrimoniului imaterial al UNESCO. Decizia de a include martisorul in lista patrimoniului imaterial al UNESCO a fost luata de Comitetul pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii. Dosarul a fost depus de Romania alaturi de alte trei tari – Bulgaria, Macedonia si Republica Moldova – in care aceasta frumoasa traditie a primaverii exista, cu unele diferente de forma, dar in acelasi spirit al sarbatoririi renasterii naturii.

Vezi si Martisor

Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind ghiocelul.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Cele doua culori sunt deschise interpretarilor: rosul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii.

Semnificatia firelor alb si rosu ce se impletesc intr-un snur de care este prins un mic obiect este relevata si de unele legende. Astfel se spune ca Soarele ar fi coborat pe pamant in chip de fata frumoasa si ar fi fost tinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul varsandu-si sangele in zapada. Soarele a urcat din nou pe cer si, in locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei – vestitori ai primaverii.

Conform unui mit care circula in Republica Moldova, in prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat cum, intr-o poiana, intr-o tufa de porumbari, de sub zapada rasare un ghiocel. Iarna a chemat vantul si gerul sa distruga floarea si ghiocelul a inghetat, insa Primavara a dat la o parte zapada, ranindu-se la un deget din cauza maracinilor. O picatura de sange fierbinte a cazut pe floare facand-o sa reinvie. In acest fel, Primavara a invins Iarna, iar culorile martisorului fac trimitere la sangele rosu pe zapada alba.

Se spune ca, in vechime, martisorul era confectionat din doua fire rasucite de lana colorata – alba si neagra sau alba si albastra – si era daruit in prima zi din luna martie. Obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului – primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei.

Unele traditii spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia torcea firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic. De aceea, martisorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor”.

Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se considera ca a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul razboiului, ci si al fertilitatii si vegetatiei. Aceasta dualitate este remarcata in culorile martisorului, albul insemnand pace, iar rosul – razboi. Anul Nou a fost sarbatorit pe 1 martie pana la inceputul secolului al XVIII-lea.

Raspandit in toate zonele tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relateaza in cartea „Sarbatorile la romani” ca in Moldova, Muntenia, Dobrogea si unele parti ale Bucovinei exista obiceiul ca parintii sa lege, la 1 martie, copiilor lor o moneda de argint sau de aur la gat sau la mana. Moneda, legata cu un snur rosu, un gaitan din doua fire rasucite din matase rosie sau alba sau mai multe fire de argint si aur se numeste martisor, martigus sau mart. Martisorul era pus la mainile sau la gatul copiilor pentru a le purta noroc in cursul anului, pentru a fi sanatosi si curati ca argintul la venirea primaverii. In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi il legau de ramura unui pom tanar. Daca in acel an pomului ii mergea bine insemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor care il poarta „ca un fel de amuleta”, dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit „trebuie sa-l poarte cu demnitate”.

In prezent, martisorul este purtat pe toata durata lunii martie, dupa care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede ca acesta va aduce belsug in casele oamenilor. Se zice ca daca cineva isi pune o dorinta in timp ce atarna martisorul de pom, aceasta se va implini. La inceputul lui aprilie, intr-o mare parte a satelor Romaniei si Moldovei, pomii sunt impodobiti de martisoare. In Transilvania, martisoarele se atarna de usi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, intrucat se considera ca astfel se vor speria duhurile rele.

Martisorul este o traditie in Romania, Republica Moldova si teritoriile invecinate locuite de romani sau aromani. Obiceiuri similare sunt intalnite in Bulgaria, Albania, Macedonia.

Vezi si Stai acasa cu copilul? Esti in vacanta…

Sursa: Mediafax