,,Fiecare sarcina e diferita, fiecare traire e diferita. Emotiile si sentimentele pe care le are o femeie care creste in interior o noua viata sunt greu de explicat in cuvinte. Sarcina este de simtit si de trait”, sustine Adelina Mitrofan Badea, educator prenatal Renasterea, doula, doula postpartum.

Ea a acceptat sa vorbeasca deschis despre cum a devenit doula, despre sarcina si pregatirea pentru nastere, despre trairile ei de viitoare mama.  Asadar, ti-am pregatit povestea unei femei superbe, pe care sarcina si emotiile asteptarii unui copil o infrumuseteaza inzecit.

Citeste si: Superfemei. Supermame. Povesti de viata

Adelina, sa  dam frau amintirilor, cum si cand ai simtit ca iti doresti sa fii doula?

Imi face mare drag sa-mi aduc aminte! Acum cativa ani, cararea mea arata cu totul altfel! Lucram la un birou, cu 2 monitoare mari in fata, cu creierul zbarnaind si ego-ul sarind din piept. Eram inginer constructor proiectant la o firma de prestigiu din Bucuresti, luam parte la proiecte civile si industriale din toata tara, desenam, calculam, verificam si viata mea mergea in directia unei cariere ca inginer proiectant dedicat. Acum, privind in urma… pare ca a trecut o viata intreaga de om!

La un moment dat, insa, ceva pe drumul acesta nu a mai mers si sufletul meu a inceput, timid, sa-si ceara drepturile! Intai a schitat niste dorinte fade, apoi pe final, dupa cativa ani in care l-am ignorat, a tipat de-a dreptul sa-l ascult si sa-mi schimb cararea!

Eram foarte pasionata in ceea ce faceam si satisfactia era mare pe plan mental. De fapt, totul era pe plan mental, functionam foarte mult cu partea dura, rationala, robusta a omului care sunt.

Sunt deosebit de recunoscatoare ca la un moment dat am avut curajul sa ies din zona asta si sa intru in zona nutritiei, a lumii vegetariene, a vindecarii holistice. Asa, usor, am inceput sa vad viata altfel, sa lucrez la dezvoltarea si vindecarea mea, sa pun caramizi la cine sunt astazi. Am avut alaturi oameni importanti care m-au ajutat sa descopar parti din mine pe care le-am uitat de mult sau pe care le-am ignorat prea mult.

Sotul meu a fost un mare ajutor pentru mine, in calatoria de auto-cunoastere si acceptare, de iubire de sine si iertare. Cu fiecare pas mi-am dat seama ca activitatea mea trebuie sa fie una care hraneste sufletul mai mult decat mintea. In calatoria mea personala am avut mult de furca cu acceptarea feminitatii si a caracteristicilor care vin odata cu a fi femeie. Astfel, dupa ceva vreme, activitatea de educator prenatal holistic a venit cumva firesc. Atunci cand incepi sa fii echilibrat, sa te accepti si sa te iubesti pe tine, abia atunci poti darui din tine fara sa te dezechilibrezi! Cred cu tarie asta! Si am simtit pe pielea mea ca pot face si mai mult, atunci cand am insotit la nastere prima mamica, ca doula-insotitor la nastere.

Cum ai stiut ca poti face acest gen de activitate sau chiar misiune?

La fel ca si cu partea de formator, de educator prenatal, in timpul trainingului m-am indoit ca este ceva ce voi putea sa fac, nu stiam daca am resursele necesare interioare sa sustin acest gen de activitate: genul de activitate in care daruiesti informatii, cunoastere, organizare, dar mai ales suflet, imputernicire, feminitate, incredere pentru cei cu care vii in contact.

Dupa prima bebelusa care m-a ales sa-i fiu doula, am crezut ca a dat peste mine un dar divin! Sa fii acolo, cu trupul, mintea, sufletul alaturi de o femeie in travaliu, sa poti sa o sustii, sa o intelegi, sa te scalzi in energiile nasterii – toate acestea sunt cadouri divine, care nu vor inceta vreodata sa ma minuneze si sa ma umple de recunostinta.

Sentimentul pregnant dupa fiecare nastere este unul inaltator, iesit din lumea asta, este…magie! Apoi, am devenit si doula postpartum si am ocazia sa vad cum se desfasoara mai departe aceasta magie, cum umple un copilas sufletele si caminul parintilor lui, cum face schimbari mari, grele pe alocuri, dar pline de  iubire, dedicare, implinire. In viitor, voi putea oferi ajutor si pe partea de alaptare, caci muncesc si invat pentru a deveni consilier in alaptare acreditat international. Astfel, cred eu, voi putea sa-mi implinesc misiunea personala de a fi alaturi de mamici si bebelusi in toate etapele in care au nevoie de suport cel mai mult: inainte de nastere, in timpul nasterii si dupa nastere, in alaptare.

Cum decurge sarcina in cazul tau?

De cand a ales bebe sa vina in burtica, calatoria a fost foarte frumoasa! Am avut o sarcina normala, lipsita de probleme. Pot spune ca m-am simtit minunat pana acum! Am avut mici disconforturi, dar am apelat la sport si solutii blande pentru a trece usor peste ele.

Sigur, faptul ca predau, vorbesc si sunt in preajma sarcinii si a nasterii m-a ajutat foarte mult, avand informatiile necesare. Insa ca la orice femeie gravida, mintea si hormonii imi mai joaca feste si m-am mai trezit cu temeri, nesigurante sau stari interioare conflictuale. In ciuda a ceea ce stii, lucrurile acestea sunt inevitabile.

E amuzant ca, in fix aceleasi situatii, intotdeauna reusesc sa le linistesc si sa le dau sfaturi gravidutelor cu care lucrez, insa mie nu reusesc mereu sa-mi aduc linistea. Uneori avem nevoie de oameni dragi care sa ne spuna sau sa ne arate exact ceea ce stim si noi, ca sa ne linisteasca temerile. Astfel, solutiile pentru mine au fost mereu: sotul, natura, doula, moasa. Sunt norocoasa ca am in jurul meu oameni minunati!

A fost ceva diferit decat informatiile citite sau auzite inainte de sarcina si acum cand ai binecuvantarea sa o traiesti?

Fiecare sarcina e diferita, fiecare traire e diferita. Emotiile si sentimentele pe care le are o femeie care creste in interior o noua viata sunt greu de explicat in cuvinte. Sarcina este de simtit si de trait. Si pentru fiecare e un pic altfel.

Despre mine pot sa spun ca traiesc zilnic foarte plin faptul ca sunt “casuta” pentru bebelusul din burtica. Este un bebelus asteptat si chemat, iar noi ca parinti ne straduim sa fim constienti de globuletul de lumina din viata noastra.

Ai comunicat cu bebelusul din burtica?

De-a lungul sarcinii am pus mare accent pe comunicarea cu bebe din burtica. Astfel, inca de cand era foarte mic, am conversat mult si m-am lasat ghidata de cum vrea sa ne petrecem sarcina, ce are “voie” mama lui sa faca si ce nu, cine sunt oamenii de care sa ne inconjuram la nastere.

Practic, din secunda zero i-am predat fraiele si am ascultat neclintit de ce mi-a comunicat. Bebelusii sunt deosebit de inteligenti, au personalitati diferite, vin deja cu caracteristici aparte si sunt oameni de sine statori. Sigur, au nevoie de structura fizica sa se poata dezvolta, insa ei vin deja perfecti si formati. Scopul nostru este doar sa-i ocrotim si sa-i sprijinim sa devina cine sunt si cine vor ei sa fie. Mi-am luat angajamentul ca asta voi face asa ca am inceput devreme.

Ati aflat sexul bebelusului sau ati ales sa fie o surpriza atunci la nastere?

Nu, noi am ales sa nu stim sexul copilului. Vrem sa fie o surpriza la nastere. Motivatia noastra a inclus mai multe motive, dar cel principal este simplu: vrem sa incepem de acum sa nu influentam acest omulet mic.

Bebe este asa cum este trimis, iar noi il vom iubi si ocroti indiferent de ce, cum si de ce va vrea sa fie. Este pentru noi un prim exercitiu de iubire neconditionata. Dar in acelasi timp, este o surpriza pe care vrem sa o avem la nastere. Suntem foarte entuziasmati!

Sigur, alegerea noastra a iscat tot felul de reactii in familie si printre apropiati. Unii nu inteleg cum de putem sa traim cu a nu avea informatia aceasta. Prietenii au deschis pariuri si speculeaza in toate formele posibile, apeland la tot felul de mituri, ca sa ghiceasca daca bebe din burtica este fetita sau baietel. Au auzit tot felul de “premonitii” si idei. Cu totii, desigur, sunt convinsi ca au nimerit sexul copilului.

Cum te pregatesti pentru nastere?

Pregatirea pentru nastere are multe fatete. Pentru mine e usor, pentru ca detin deja toate informatiile. Insa, asa cum indrum fiecare gravida, e nevoie ca mamica si taticul sa parcurga si alti pasi in pregatirea pentru nastere. E nevoie de pregatire mentala, emotionala, spirituala. E nevoie sa ne vindecam traumele propriilor nasteri, sa devenim constienti de fricile noastre, sa ne imprietenim cu ele si sa le lasam sa plece.

Pe partea fizica, ma pregatesc alimentandu-ma curat, variat, colorat si mentinandu-ma activa fizic, cu sporturi blande cum ar fi yoga prenatala, gimnastica prenatala, inot, plimbari in natura.

Imi doresc o nastere naturala, blanda, constienta. Imi doresc sa-mi fie alaturi sotul si doula, iar partea medicala sa fie acoperite de moasa mea si medicul meu preferat, daca e nevoie.

Pentru o sarcina si o nastere normala, este suficient sa ai o moasa dedicata si profesionista. Sarcina si nasterea nu sunt boli, nu au nevoie de atentia chirurgilor. In lipsa patologiilor, moasa este cea mai potrivita sa acorde ajutorul necesar.

De altfel, nasterea este fiziologica, naturala, fireasca, lipsita de riscuri, in mare parte.

Citeste si: Ditta Depner: “O doula se alege cu inima si nu cu mintea!”

Partea mai complicata in sarcina este…

…legata de pregatirea mental-emotionala! Nu pentru ca este complicata in sine, ci pentru ca, de multe ori nu suntem obisnuiti sa facem acest tip de efort pentru a pregati un eveniment din viata noastra.

Afirmatiile pozitive, meditatia, rugaciunea, respiratia constienta si autocercetarea adanca in noi – astea sunt chei pentru a trece cu bine peste acest eveniment adanc transformator in viata femeii.

Am fost si noi cursanti, am facut educatie prenatala. E chiar amuzant, am fost ca viitoare mamica la cursul pe care eu il predau in Bucuresti. Tocmai pentru ca noi, viitorii parinti, avem nevoie de acest proces de pregatire. Vorbim cu doula noastra, ne-am facut planul de nastere, suntem ascultatori.

Am vorbit mult despre ce ne dorim sa se intample, diferite scenarii, planuri si idei, dorinte si cerinte de la maternitatea unde voi naste. Romania mai are multe de imbunatatit la acest capitol, din pacate.

Credinta mea este ca in urmatorii ani, femeile isi vor cere tot mai vocal drepturile si se vor auzi tot mai tare dorintele lor, iar sistemul nu va avea de ales decat sa se alinieze atat la dorintele lor, cat si la practicile si procoalele internationale, mai blande si mai atente de umanitatea acestui proces fiziologic si personal: nasterea unui copilas.

Vei avea o doula la nastere?

Daaa, bineinteles! Toata lumea m-a intrebat asta! Un fel de ,,bine, bine… dar pe tine cine te douleste?”

In mod cert, oricine are nevoie de o doula la nastere! Orice doula are doula ei! Femeia care da nastere nu poate sa fie in acelasi timp si altceva. Femeia care naste, ca sa nasca in liniste, tihna, constient, bland, trebuie sa fie doar atat: o femeie. Nu mai este in momentele acelea nici doula, nici inginer, nici manager, nici medic sau altceva, e doar o femeie simpla.

Din fericire, am stiut din start cine va fi doula noastra. Doula noastra este o femeie minunata cu care eu am deja o conexiune aparte, fiind prietene de ceva vreme. Organizatoric va fi putin mai complicat, caci doulita noastra locuieste in alt oras, insa si eu, si bebe suntem in regula cu planul acesta, caci amandoi am ales-o!

Am aflat ca ai acceptat sa fii doula chiar si atunci cand ai intrat cat se poate de serios in trimestrul trei de sarcina? 

Da, asa e! Ultimele mamici insotite pe care le-am sprijinit la nastere au avut ,,doula 2 in 1”, caci si bebe din burtica a luat parte la intampinarea bebelusilor. Bebe e mereu foarte incantat cand suntem in preajma altor bebelusi, fie ca sunt in afara burticilor, fie ca sunt intrauterin. La nasteri, are momente cand e deosebit de linistit si o lasa pe mama lui sa lucreze, sa se dedice intru totul, si are momente cand isi face simtita prezenta, mai ales dupa ce piticii ies din burticile mamicilor lor.

Acum, pe final, nu mai merg la nasteri, insa sunt inca mamici care imi scriu si pentru care sunt disponibila pentru un sfat, o vorba buna, atunci cand au nevoie.

Ce sfaturi ai dori sa le oferi gravidelor?

As vrea sa le ofer informatii, sa le ajut sa fie mai increzatoare, pentru ca mai apoi sa poata sa faca alegerile cele mai potrivite pentru ele. As vrea sa stie ca pot cere ajutorul, indiferent cand simt sa faca asta.

As vrea sa le incurajez sa se pregateasca pentru nastere, pe toate planurile, constient si cu bucurie, caci asta chiar conteaza! As vrea sa stie ca sunt absolut minunate, sa simta ca sunt creatoare de viata, ca ceea ce fac ele zilnic, crescand in interior un pui nou. Este o minune.

As vrea sa stie ca sunt speciale, puternice, ca au resurse nelimitate si capacitatea de iubire pe care pot sa o ofere este infinita. As vrea sa stie ca sunt pretuite, iubite, sustinute si ca sensibilitatea si vulnerabilitatea nu sunt defecte, sunt puteri. As vrea ca fiecare femeie sa-si redescopere puterea interioara, sa-si aduca aminte de cine este cu adevarat si sa fie constienta de valoarea pe care o are, de capacitatile ei, de feminitatea desavarsita cu care a venit.

Autor: Inga Stoian

S-ar putea sa-ti placa si: De ce nu nastem ca in afara? Iata adevarul despre statutul moasei in Romania