Primele zile de scoala sunt pline de emotii atat pentru parinti, cat si pentru copii. Insa odata trecute, incep adevaratele provocari – acomodarea intr-un mediu nou, cu asteptari noi si provocari pe masura. Pregatirea pentru scoala inceputa cu ceva vreme inainte creste sansele ca acomodarea copilului sa fie lina si rapida. Andreea Persunaru, psiholog clinician la Mind Institute, specializat in terapii cognitiv comportamentale si certificat in Cercul Sigurantei, program de educatie in parenting, cu experienta in lucrul individual si de grup, cu copii scolari, adolescenti si mai ales adulti, ne ofera cateva detalii despre acomodarea la scoala.
Vezi si Hai la scoala/gradinita!
De aceea, putem povesti copilului care stim ca va incepe scoala in urmatoarea perioada in termeni realisti si concreti – atunci cand trecem pe langa o scoala ii putem arata cum arata cladirea, cum este construit gardul, cine este la poarta scolii, ce zgomote se aud din interior, cum poate se aude un clopotel.
Odata ce am si ales scoala, putem face un alt pas concret: conducerea copilului in mediul nou si prezentarea noilor rutine – orele de inceput, drumul, persoanele cu care se va intalni, lucurile de care va avea nevoie.
La nivel de abilitati si resurse personale, daca as numi doua aspecte pe care le gasesc cheie, acestea ar fi sustinerea autonomiei si securizarii emotionale a copilului impreuna cu identificarea si gestionarea propriilor emotii.
Citeste si Intrarea in colectivitate a copiilor nostri
Sustinerea securizarii inseamna oferirea graduala de libertate si autonomie, insa si a disponibilitatii noastre pentru momentul in care copilul are nevoie de noi. Asta inseamna ca vom lasa copilul din timp sa exploreze, chiar si singur, in activitati, jocuri, medii noi, insa vom si fi in preajma pentru momentul in care va avea nevoie de noi, asa incat el sa stie ca este mereu in siguranta. In acest fel, copilul isi poate si descoperi si asculta preferintele, iar noi il putem urma si sprijini in acest demers.
Aceasta libertate de a explora il va expune pe copil la diverse emotii, iar cu ajutorul nostru, va putea sa le numeasca, sa le integreze si sa inteleaga parcusul temporar al acestora. Spre exemplu, copilul poate descoperi jucandu-se in grupuri mai mari de copii, ca sunt copii care nu il primesc in jocul lor. Copilul poate avea reactii diferite, cel mai adesea insotite de plans. Mai degraba decat sa ii distragem atentia sau sa il incurajam pe copil sa nu planga, putem sta langa el si sa il ajutam sa inteleaga ce simte – copilul poate fi furios, trist, se poate simti exclus sau nedreptatit. Impreuna putem numi aceste emotii si putem constata impreuna ca la ceva timp, ele vor disparea si vor aparea altele noi, de multe ori unele pozitive. In acest fel, pregatim copilul pentru un mediu dinamic si divers, in care va avea interactiuni cu copii de varste diferite, cu adulti noi, cu sarcini in care va performa la nivelul asteptarilor lui sau nu.
Nu in ultimul rand, este important ca adultul parinte sa fie constient ca niciun mediu nou nu are sa fie mediu perfect, ca mereu vor exista provocari si situatii care pot aduce obstacole, insa si in aceste conditii copilul se poate dezvolta armonios si poate invata, cu sprijinul securizant al invatatorului si al sau, ca parinte.
Pentru orice intrebari ma puteti gasi la andreea.persunaru@ mindinstitute.ro sau in mesaje pe pagina noastra de facebook
Andreea Sandu
