Privim inapoi ne spunem nostalgic ʺCe frumos era cand eram copil, nu aveam nici o grija…ʺ. Va mai fi aceasta afirmatie valabila si pentru copiii nostri ? Vor mai putea ei sa spuna ca nu aveau griji si responsabilitati daca ii inscriem la o multitudine de activitati solicitante ? Despre copilul corporatist ne ofera mai multe detalii Teodora Simona Sarbu, psiholog clinician in cadrul Institutului Marius Nasta, psihoterapeut cognitiv-comportamental in cadrul Mind Institute.
Traim intr-o perioada in care suntem mereu in alergare, in care parca nu avem timp sa respiram, sa ne tragem sufletul. Uitam, astfel, de micile momente si placeri ale vietii si in vria aceasta continua nu gasim modalitati de a ne relaxa si de a ne odihni. Ca si cum daca nu suntem ocupati, nu facem suficient de mult, daca nu suntem extenuati la final de zi, nu am dat tot ce puteam., daca ne permitem un moment de rasfat la final de zi, suntem egoisti. Contextul socio-cultural in care traim ne indeamna la perfectionism. Cautam, asadar, ceva ce nu poate fi atins : perfectiunea. Si ce se intampla atunci cand ne straduim zadarnic sa atingem ceva ? Devenim frustrati, suparati si suprasolicitati. Toate aceste aspecte le transmitem, direct sau indirect, si copiilor nostri. Fie prin modelare, fie ca le cerem in mod explicit performante deosebite, tindem tot mai mult sa ii supunem presiunii. Iar asta nu ne face parinti mai buni sau mai putin buni, ci ne face oameni.
Vezi si Hai la scoala/gradinita!
Ce este important este sa ne dam seama unde este prea mult, unde este limita dintre dorintele noastre si ale lor si, mai mult, unde se opresc visele nesatisfacute din propria copilarie si unde incep ale lor. Generatiile anterioare, intr-adevar, poate nu au avut ocazia de a-si gasi pasiunile si de a explora activitati diverse si chiar daca le gaseam, eram incurajati, majoritatea, sa ne concentram exclusiv asupra scolii. Asadar, are sens sa ne dorim mai mult pentru copiii nostri si sa le oferim tot ce putem pentru a-si descoperi pasiunile, pentru a se dezvolta si pentru a invata cat mai mult. Este, insa, important sa nu ii suprasolicitam si sa le permitem sa fie copii. Puneti-va, asadar, cateva intrebari : Doarme copilul meu suficient ?; Pare preocupat sau agitat ?; Are timp de joaca in fiecare zi ?; Petrec suficient de mult timp impreuna cu copilul ?; Luam cina in familie ?
In zilele noastre copiii deja invata a doua limba inainte de a incepe scoala, invata multiple instrumente si sporturi, sunt inscrisi la activitati diverse. Stresul alergaturii de la o activitate la alta, de la scoala spre casa, presiunea performantei si suprastimularea in sine pot duce la cresterea anxietatii copilului si astfel la dificultati de concentrare, probleme cu somnul si trairi negative. Este firesc sa le oferim ocazia de a descoperi ce li se potriveste, tinand totusi cont de faptul ca pot avea aptitudini, spre exemplu, sportive dar nu si artistice, sau invers, asadar fara a pune presiune pe rezultat. Energia si timpul petrecut pe drumuri afecteaza timpul de calitate pe care il petreceti cu copiii dvs. Gasiti, asadar, un echilibru intre activitati, joc liber, scoala si timp petrecut in familie. Poate limitati activitatile extra-scolare la 2 ore pe saptamana, poate va asigurati ca in weekend-uri exista doar timp liber si timp in familie, poate va inscrieti impreuna cu copiii la activitati…important este sa gasiti un echilibru pentru sanatatea copilului dvs. !
Vezi si Joaca de-a binele si raul – e de bine…sau de rau?
Copiii au nevoie de structura, dar si de spatiu de desfasurare. Cu cat le limitam mai mult spatiul, cu atat le restrangem posibilitatea de a se dezvolta si de a capata incredere in fortele proprii. Iar acest lucru poate duce, pe termen lung, la afectarea stimei de sine. Astfel, copiii au nevoie de joc liber, creativitatea crescand prin explorare. Amintiti-va cum va gaseati jucarii in diverse obiecte din jur : papusi facute din coceni, cazemate de zapada etc. Aceste lucru stimuleaza nu doar creativitatea, ci si capacitatea de adaptare la mediu. Aceasta din urma fiind predictor al unui nivel inalt de inteligenta si de performanta scolara. Puteti renunta la acele activitati pe care copilul nu le agreeaza sau la care nu se descurca pentru a face loc jocului liber.
De asemenea, copii au nevoie de momente in care sa nu faca nimic ! V-ati putea gandi ʺNu vreau sa cresc un pierde-varaʺ si probabil ca aceasta ar fi vocea parintilor care la randul lor nu va permiteau sa va luati pauzele necesare, insa timpul petrecut facand nimic este important pentru cresterea tolerantei la plictiseala, ceea ce permite mai departe reglarea fizica, prin odihna, dar si cea emotionala, fiindca timpul petrecut cu propria persoana este timp de calitate, timp petrecut cu propriile emotii. Asadar, momentele de calm, de reflectare si autodescoperire autentica sunt esentiale in dezvoltarea armonioasa a unui copil. Mai mult, avand timpul necesar odihnei, copilul va reusi sa isi dozeze atentia si concentrarea, astfel ca performanta lui scolara se va imbunatati semnificativ. Un citat faimos spune ʺInvata sa te odihnesti, nu sa renunti !ʺ Invatarea odihnei si a organizarii pauzelor conduce la invatarea responsabilitatii si la dozarea eficienta a efortului pentru a obtinute rezultatele urmarite. Astfel, poate parea paradoxal, dar a face nimic inseamna uneori a face atat cat trebuie 🙂
Faceti loc jocului afara, murdariei si explorarii inocente chiar si in detrimentul lectiei de sah sau de pian ! Mergeti cu copilul in parc si dati-va in leagane chiar daca lipseste de la lectia de franceza ! Oferiti-le sansa sa spuna si ei ca cea mai frumoasa perioada a vietii este copilaria!
Citeste si Jocul virtual – prieten sau dusman?
Autor: Teodora Sarbu
