Jocul video devine parte a vietii copilului din ce in ce mai devreme si, implicit, devine parte si a vietii de parinte. In ce masura jocul virtual este prieten sau dusman al copilului, ne explica Teodora Simona Sarbu, psiholog clinician in cadrul Institutului Marius Nasta, psihoterapeut cognitiv-comportamental in cadrul Mind Institute.

Popularitatea acestor jocuri este in continua crestere si tot mai des se ridica intrebarea: sunt ele benefice sau nu pentru copii? Rolul de parinte nu vine cu manual de instructiuni si stim cu totii ca nu exista formule magice pentru cresterea ideala a copilului. Cu atat mai mult, intr-o lume care pare a fi intr-o continua schimbare, avem sarcina dificila de a gasi acele raspunsuri care sa vina cat mai aproape de dorintele noastre. Pentru ca ne dorim sa ne crestem copiii frumos, sa ii ajutam sa fie cat mai fericiti. Este important, asadar, sa ne putem adapta la schimbarile pe care le aduc generatiile ce vin din urma. Pentru ca, sa nu uitam, si noi ne-am fi dorit ca parintii nostri sa fie deschisi la obiceiurile si particularitatile generatiei noastre.

Vezi si Stii care sunt cele mai bune jucarii pentru un prescolar?

Jocurile video sunt complexe si nu pot fi tratate in termeni de alb sau negru, ci este important sa le privim din mai multe puncte de vedere. Ele difera sub o multitudine de aspecte, iar impactul lor asupra celor mici difera, intrucat noi ca oameni suntem diferiti. Jocurile video pot schimba structura creierului in acelasi mod in care o fac si alte procese de invatare, precum cititul sau invatarea unui instrument muzical. Asa cum miscarea dezvolta muschiul, jocurile pot ajuta la dezvoltarea creierului. Pe de alta parte, insasi recompensa imediata si eliberarea de dopamina (hormonul placerii) din timpul jocului pot contribui la dezvoltarea unei dependente si/sau la izolare. Pe scurt, ca orice comportament, jocul virtual are beneficii si efecte negative deopotriva, in functie de tipul de joc, de timpul investit, de modul in care ne raportam la el. Vom trata efectele jocurilor virtuale ca fiind mai degraba complementare decat opuse, asadar vom privi totul sub forma efect negativ si beneficiu. Pentru ca viata nu este alb si negru, parenting-ul nu este alb si negru, ci este important sa oferim copilariei celor mici, precum si noua insine, cat mai multa culoare 🙂

Agresivitate si cooperare:

Majoritatea efectelor negative apar in cazul jocurilor care contin violenta, astfel ca poate sa apara o legatura intre aceste jocuri si comportamente agresive. Totusi, mai degraba ele pot creste nivelul de agresivitate in ceea ce priveste gandurile si emotiile, decat sa genereze comportamente. Cu alte cuvinte, cu cat copilul este expus mai mult scenelor de violenta, cu atat sensibilitatea lui la acestea scade, iar acest lucru poate duce la perceperea comportamentelor agresive ca fiind firesti si ca neavand un impact emotional semnificativ. Nu exista, insa, date care sa lege in mod direct jocurile de acte de violenta, astfel ca nu putem responsabiliza exclusiv jocul in sine. Mai mult, atunci cand copilul manifesta agresivitate in mediul virtual, acesta descarca trairi negative si frustrare, astfel ca probabilitatea manifestarii agresive in viata reala scade. Pe de alta parte, jocurile virtuale dezvolta empatia si aptitudinile sociale, mai ales atunci cand acestea presupun comunicare si cooperare. Fie ca este vorba despre gestionarea personajului jucat sau despre a lucra cu alti coechipieri, jocurile dezvolta aptitudinile sociale, cei mici fiind nevoiti sa fie atenti la nevoile celorlalti pentru a putea indeplini obiectivul jocului. Creste astfel nivelul de empatie, capacitatea de comunicare si de adaptare.

Izolare si relaxare:

Adesea apare temerea ca cei mici se retrag, ca ascund ceva sau ca nu vor sa comunice cu noi. Este adevarat ca jocurile pot oferi un refugiu sau o evadare. Acest lucru nu este in totalitate unul de evitat, pentru ca fiecare dintre noi are nevoie de spatiul sau, de mici portite pentru a se deconecta, pentru a se recrea la final de zi. Ceea ce este foarte important, insa, este ca portitele sa nu fie folosite ca modalitati de evitare sau retragere sociala. Este usor, prin prisma fanteziei create, a iluziei controlului si prin beneficiile imediate obtinute, ca jocurile sa fie mai atragatoare decat viata reala si astfel apare riscul de izolare sociala. Este necesar sa fim atenti la timpul pe care cei mici il petrec jucand jocuri virtuale, pentru a face diferenta dintre relaxare si izolare.

Impulsivitate si motivatie:

Jocurile ofera control, jucatorul fiind cel care manipuleaza preponderent modul de desfasurare. Acest aspect, alaturi de beneficiile imediate pe care jocurile le ofera, pot duce la impulsivitate, la scaderea nivelului de rabdare, pentru ca persoana invata ca totul trebuie obtinut „aici si acum”. Este cu atat mai usor pentru copii sa devina nerabdatori atunci cand lucrurile nu merg tocmai asa cum ar dori ei in viata reala. Reversul medaliei consta in dezvoltarea motivatiei, pentru ca jocurile impun obiective de atins, pasi de parcurs, strategii de urmarit si resurse de folosit. Toate aceste simuleaza tocmai schimbarile din viata reala, astfel ca cei mici pot invata din jocuri motivarea si determinarea.

Citeste si Cele mai interesante jocuri si jucarii pentru un scolar

Insomnie si miscare:

Atunci cand, chiar si ca adulti, petrecem mult timp in fata dispozitivelor electronice, nivelul de activare neuronala creste, astfel ca pot aparea insomnii sau dificultati de adormire. Acest lucru este cu atat mai valabil in randul copiilor si este bine-cunoscut faptul ca timpul petrecut in exces si la ore tarzii online este foarte daunator. Somnul lor este astfel mai agitat, se simt mai obositi pe parcursul zilei, ceea ce duce, implicit, la scaderea performantei scolare si la iritabilitatea lor generala. Putem controla acest aspect prin oferirea unor alternative precum incorpoarea exercitiului fizic in jocurile virtuale. Exista numeroase astfel de jocuri, prin care cei mici pot face diverse sporturi. Sigur ca nu este contextul ideal, insa poate reprezenta un pas catre miscarea autentica. Beneficiile exercitiului fizic merg de la cresterea stimei de sine si pana la reducerea considerabila a riscului de depresie, asadar de ce nu am folosi tehnologia in avantajul nostru?

Dependenta si scop:

Jocurile virtuale pot duce catre dependenta, aceasta este o realitate care nu trebuie sub nici o forma ignorata. Jocurile pot crea dependenta, asa cum o pot face cumparaturile, sportul, jocurile de noroc, substantele de diferite tipuri etc. Dependenta ascunde durere, ascunde nevoi neimplinite, ascunde dorinta de afectiune si refugiu. Asadar, atunci cand ne intrebam „Este copilul meu dependent de jocuri?”, este bine sa ne intrebam ce ii lipseste. Jocurile pot crea dependenta atata timp cat exista o predispozitie in acest sens. In caz contrar, ele au efectul invers si anume crearea unui scop, dorinta de a atinge un obiectiv. Iar a avea un scop este cat se poate de sanatos pentru copil, atata timp cat indeplinirea acestuia nu este singurul lucru in jurul caruia graviteaza viata sa.

Scaderea atentiei si dezvoltarea cognitiva:

Nu in ultimul rand, se vorbeste despre scaderea atentiei copiilor care petrec mult timp jucandu-se online. Interesul pentru alte activitati si concentrarea asupra acestora scad in cazul persoanelor a caror activitate principala este jocul virtual. Exista persoane care petrec minim 4 ore pe zi jucandu-se, printre acestea numarandu-se si foarte multi copii. Aceasta fiind activitatea principala, atentia este concentrata asupra sa, astfel ca alte responsabilitati cad pe plan secund. Pe de alta parte, limitand timpul petrecut online, jocurile video pot dezvolta capacitatea de luare de decizii, rationamentul logic, aptitudini de rezolvare de probleme, anticiparea, orientarea spatiala etc. In functie de specificul jocului, acesta activeaza si dezvolta resurse ale creierului.

Exista, asadar, efecte negative si beneficii ale jocurilor virtuale. Ca orice lucru in viata, acestea trebuie „consumate” cu moderatie, pentru a profita de beneficii si pentru a evita efectele negative. Catherine Steiner-Adair spun in cartea sa, The Big Disconnect, ca daca celor mici li se permite sa joace Candy Crush in drum spre scoala, drumul va fi unul linistit, dar nu de asta au nevoie copiii. Ei au nevoie sa viseze cu ochii deschisi, sa se confrunte cu temerile lor, sa isi proceseze gandurile si sa le impartaseasca parintilor, care le pot oferi siguranta. Cum gestionam, deci, ca parinti, dorinta de joc virtual a celor mici?

1. Limitati timpul de joc – copiii au nevoie de structura, iar negociind cu ei care este timpul optim de petrecut cu jocurile virtuale, le oferim sentimentul de incredere, pastrand in acelasi timp controlul asupra efectelor jocului asupra vietii copilului;
2. Oferiti-le alternative – jocuri virtuale educationale sau care includ exercitiu fizic pot reprezenta un compromis, astfel incat sa impacam si dorinta celor mici, dar si pe a noastra, de a le oferi un mediu sanatos;
3. Deschideti-le orizonturile – incurajati miscarea, implicarea in activitati artistice si/sau sociale, pentru a la oferi un sens si pentru a le distrage atentia de la jocuri;
4. Discutati despre scenariile jocurilor – fie ca sunt jocuri agresive sau nu, este important sa comunicati cu ei despre ce se intampla in joc, pentru a observa ce atitudini si convingeri au in acest sens;
5. Jucati-va cu ei – in acest fel veti petrece timp impreuna, veti vedea de aproape cum se raporteaza la jocuri si, de ce nu, va veti distra alaturi de copiii dvs.!

Rolul de parinte nu vine cu instructiuni, dar acesta este jocul nostru, deloc virtual, ci cat se poate de real, provocator, cu bucurii si frustrari, cu temeri si satisfactii si cu dorinta de a le fi celor mici alaturi cat putem de mult. Nu o sa fim perfecti, dar putem invata in fiecare zi – chiar de la copii, chiar de la jocurile lor!

Autor: Teodora Sarbu

Vezi si Jocuri si jucarii