Antrenor de karate pentru copii cu multiple rezultate, Ovidiu Jelea ne dezvaluie de ce inca fascineaza acest sport in Romania, in egala masura pe cei mici si pe cei mari.
Cum si cand te-ai apropiat de karate? Cine ti-a fost mentor?
Am inceput karate la 21 de ani la Suceava, sub indrumarea primului meu sensei, Sorin Nedelcu. Apoi, am fost legitimat ca sportiv la Dinamo Bucuresti, iar senseiul meu a fost Vasile Manea. Dupa ce m-am retras din activitatea sportiva, m-am antrenat cu sensei Youtube. Glumesc, insa este si o urma de adevar in aceasta afirmatie. La un moment dat, am luat decizia sa urmez linia tehnica a scolii italiene, pentru ca oricum invatam din diverse filmulete de pe youtube cum se fac diverse tehnici. De 5 ani mergem constant la stagii de pregatire cu campionii echipei Italiei. Am obtinut gradul de 1 DAN cu Sorin Nedelcu, apoi 2 DAN cu Adrian Popescu Sacele, unul dintre pionierii karateului din Romania si apoi 3 DAN cu Campionul Mondial Luca Valdesi.
Vezi si Adele Chirica: “Am pus Dravet pe harta Romaniei”-I
Ce titluri ai in palmares?
Cel mai titlu sportiv este cel de Campion National WKF.
Acest sport presupune disciplina. Este ea prezenta in toate aspectele vietii tale sau doar in sala de sport?
E o intrebare grea, pentru ca urasc disciplina, ordinea si regulile, mai ales regulile. De fapt, de fiecare data cand aud de o regula, se trezeste in mine un dracusor entuziast care vrea sa incalce regula respectiva. Karate m-a ajutat mult din acest punct de vedere, fiindca imi place sa fac mai multe lucruri in acelasi timp si viata mea arata des ca un haos. Sportul de performanta se face insa cu planuri si programe bine puse la punct si respectate, asa ca nu prea am avut de ales. Avantajul cel mai mare pe care mi l-a oferit disciplina a fost ca mi-a permis sa folosesc mai bine timpul. In sport, dar si in viata, timpul este cea mai importanta resursa.
De cati ani esti profesor de karate?
Am inceput sa predau karate in urma cu 12 ani, insa nu imi place titulatura de ”profesor de karate”. Este prea oficiala si nu exprima cu adevarat relatia pe care o are un sensei cu elevii lui. Spre deosebire de profesorii din scoala, de exemplu, eu fac parte din viata unora dintre sportivii mei de peste 10 ani. Prefer sa spun ca le sunt mentor. In plus, am abandonat in urma cu mult timp calea de a lucra ca profesor in sistemul din Romania, pentru ca nu se potrivea stilului meu de viata. Sportivii imi spun fie ”sensei”, fie direct pe nume, Ovidiu.
Mergi periodic la concursuri de profil cu elevii tai, de unde va intoarceti mereu cu medalii. Care este secretul succesului copiilor pe care ii antrenezi?
E o intrebare pe care o aud des si este evident ca exista niste ”secrete” ale antrenorilor, pentru ca sportul de performanta, la fel ca orice mediu concurential, presupune sa te adaptezi, sa inovezi, sa fii istet pentru a reusi. Este insa un subiect foarte vast, pe care il abordez intr-o carte la care lucrez acum. Pot sa iti spun insa secretul esecului, care are doua ingrediente: nu faci ceea ce trebuie sa faci si faci ceea ce nu trebuie sa faci.
Citeste si continuarea interviului
De Adriana Moscu
Foto: arhiva personala Ovidiu Jelea
