Astazi, 24 februarie, Dragobetele, omologul autohton al Sfantului Valentin, a venit sa ureze la multi ani tuturor indragostitilor!
Aceasta sarbatoare, asteptata cu mare entuziasm de tinerii indragostiti, anunta venirea primaverii si este asociata cu numeroase obiceiuri. Citeste aici mai multe despre Dragobete, sarbatoarea iubirii la romani.
Data de 24 februarie nu era intamplator aleasa, marcand inceputul anului agricol. Este momentul in care intreaga natura renaste, pasarile isi cauta cuiburi si, dupa unele credinte populare, ursul iese din barlog. Odata cu natura, reinvia si iubirea, iar Dragobetele marca ziua in care intreaga suflare sarbatorea innoirea firii si se pregatea pentru venirea primaverii.
Dragobetele se mai numeste, in functie de regiune, ‘Cap de primavara’, ‘Santion de primavara’, ‘Ioan Dragobete’, ‘Dragostitele’, ‘Navalnicul’, ‘Logodna sau insotitul paserilor’. Sarbatoarea este specifica zonei de sud a tarii (Oltenia, Muntenia si partial Dobrogea) si are o traditie milenara marcand renasterea naturii, a dragostei, a apropierii.
Divinitate mitologica asemanatoare lui Eros (zeul iubirii, in mitologia greaca) si Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut si sub numele de Dragomir, este considerat, in credinta populara romaneasca, fiul Babei Dochia. Vesnic neastamparat, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfantului Valentin din traditia catolica si este inchipuit ca fiind un flacau voinic, chipes si iubaret, care salasluieste mai mult prin paduri.
Dragobetele a fost preluat de la daci, unde era perceput ca un zeu petitor si ca un nas ce oficia in cer nunta tuturor animalelor, si a ajuns sa fie considerat „zeul” sau „ocrotitorul dragostei”, zeitate ce ii ocroteste si le poarta noroc indragostitilor.
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii, de ziua lui organizandu-se petreceri, prilejuind, astfel, infiriparea unor noi iubiri, logodne si chiar casnicii. Odinioara, de Dragobete, satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si peste tot se putea auzi zicala: „Dragobetele saruta fetele!”.
In unele zone, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa, despre care se spunea ca e „nascuta din surasul zanelor” (apa zanelor), era pastrata cu grija, existand credinta ca avea proprietati magice: facea fetele mai frumoase si mai dragastoase.
In Mehedinti, exista obiceiul numit „zburatorit”, potrivit caruia, la pranz, fetele se intorceau in fuga spre sat. Fiecare flacau urmarea fata care ii era draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, goana se sfarsea cu un sarut in vazul tuturor. Acest sarut simboliza logodna celor doi tineri, pentru cel putin un an de zile.
Potrivit traditiei populare, Dragobetele ii va ajuta pe cei gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, sarbatoarea fiind socotita de bun augur. In trecut, oamenii respectau aceasta sarbatoare la fel ca si pe cele religioase – nu munceau, doar isi faceau curatenie prin case.
Voi cum sarbatoriti de Dragobete?
