Studiul a concluzionat ca standardul îngrijirilor prenatale este foarte puţin respectat. Acest fapt ridică un semn de întrebare asupra oportunităţii menţinerii tuturor prevederilor standardului. Naşterea şi întregul acompaniament, în special intra şi post natal, continuă să rămână excesiv medicalizate, cu practici greu de acceptat în raport cu dovezile știinţifice de care dispune ştiinţa în acest domeniu.

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) a organizat joi, la Palatul Parlamentului Masa Rotundă „Acompanierea naşterii în România”, eveniment de lansare a raportului final al studiului de evaluarea a serviciilor şi practicilor de îngrijire ale femeilor din România în timpul sarcinii, naşterii şi lăuziei.

Scopul acestui demers a fost aducerea în atenţia celor interesaţi, în mod direct şi documentat, a situaíei actuale din România şi perspectivele acompanierii perinatale prin evidenţierea nevoilor de acompaniere a viitorilor părinţi, înainte, în timpul şi după naşterea copilului.

„Mortalitatea primei copilării reprezintă un capitol sensibil pentru România, care a fost plasată pe locul 126 dintre cele 191 de ţări de pe lista raportului UNICEF, având rata mortalităţii (copii pâna la 5 ani) de 31 în 1990 şi 15 în 2007 la 1000 de născuţi vii. (Sursa: Raportul UNICEF, «Starea copiilor în lume»).

Rata mortalităţii infantile (decedaţi sub un an la 1000 nascuţi-vii) a înregistrat o scădere: 10,9‰ în anul 2008 faţă de 12,0‰ în anul 2007, ca urmare a reducerii numărului de decedaţi sub 1 an de la 2574 la 2438. (Sursa INS)  Rata mortalităţii materne în România a înregistrat valorile de: 15.37 la 100 000 de născuţi vii în 2007 şi 13.52 la 100 000 de născuţi vii în 2008 (date OMS), plasând România pe ultimul loc în UE – 27. Ratele ridicate ale mortalităţii materne, mortalităţii infantile, mortalităţii primei copilării sunt indicatori pentru un sistem de sănătate deficitar.” declară dr. Bogdan Simion, preşedinte FONPC.

“Este descurajant că aşteptările femeilor pentru îmbunătăţirea serviciilor sunt scăzute iar vocea lor pentru ameliorarea îngrijirilor legate de sarcină şi naştere este încă puţin auzită în România. 25% dintre mame nu vor sa mai schimbe nimic iar 35% ar schimba atitudinea personalului medical. Sperăm să tragem un semnal de alarmă și să mobilizăm toți actorii implicați pentru a îmbunătăți aspectele evidenţiate de acest studiu în folosul părinţilor şi al profesioniştilor”, declară psih. Daniela Gheorghe, director executiv FONPC.

Acompanierea perinatală este suplimentară monitorizării clasice a viitorilor părinţi, ajutând la creerea unei legături între perioada sarcinii, naştere şi perioada post-natală. În ţările UE şi Canada există meseria de acompaniator perinatal, funcţie de presupune urmarea unei formări specifice finalizate cu certificat de absolvire. Această profesionistă acompaniază femeia gravidă şi în timpul naşterii, în cadrul spitalului, cu acordul echipei medicale.

În România există profesia de moaşă a cărei activitate este reglementată prin Ordonanţa de Urgenţă privind exercitarea profesiei de moaşă nr. 144/ 2008 iar Articolul 7 descrie detaliat rolul moaşei ca cel din practica internaţională. In studiu se mentioneaza ca pentru prima consultaţie prenatală, 57% din femei s-au prezentat la un medic specialist de obstertrică-ginecologie, iar 38% la un medic de familie. Ulterior 45% dintre gravide au fost urmărite de medicul de familie şi 55% de un medic specialist OG. Este de remarcat faptul că dintre femeile care au apelat la un specialist OG, în mai mult de 50% dintre cazuri, acesta funcţiona în sistem privat.

Studiul a cercetat şi procentul efectuării tuturor procedurilor din standardul consultaţiei prenatale. Din prelucrarea datelor a reieşit că nicio gravidă nu a efectuat toate procedurile prevăzute în Ordinul Ministrului, la toate vizitele medicale.

Referitor la investigaţiile uzuale prevăzute în protocol, s-a constatat că acestea nu sunt efectuate de medici la fiecare vizită prenatală (măsurarea greutăţii – 81%, măsurarea tensiunii arteriale – 88%, bătăile cordului fetal – 73%, măsurarea bazinului – 56%). 80% dintre femei au făcut cel puţin un examen ecografic, numărul recomandat de protocol fiind de 3, pentru gravida fără riscuri.

Însă, numărul mediu de ecografii ce revine unei femei pe parcursul sarcinii a fost de 3,3. Mai puţin de jumătate dintre femei au discutat şi primit, de la medicul care le-a îngrijit, recomandări privind naşterea, alăptarea, îngrijirea copilului, fumat, consum de alcool, viaţă intimă. Numai 19% dintre femei au primit de la medici diferite materiale informative.

Peste 70% dintre femei s-au informat pe cont propriu asupra unor aspecte privind sarcina. În ceea ce privește nașterea, alegerea maternităţii la care să nască se realizează mai puţin ținând seamă de calitatea îngrijirilor acordate ci mai degrabă de locul unde profesează medicul, care, după cum se ştie, le este recomandat de persoane din cercul social din care fac parte.

30% dintre naşteri au fost prin operaţie cezariană. Privită în dinamică, această cifră arată că, în ultimii 10 ani, ponderea naşterilor prin cezariană, s-a triplat, în România. Această creştere a fost explicată de medici, în interviurile de grup, prin teama de malpraxis şi frica de durere. Nu toate femeile au beneficiat de o acompaniere adecvată în timpul travaliului. Doar 54% dintre femei, au primit informaţii de la profesionişti, cu privire la evoluţia travaliului, iar proporţia celor care au beneficiat de tehnici pentru eliminarea durerilor sau al disconfortului nu a depăşit 35%.

Doar 27% dintre femei au ştiut că au dreptul să aibă un insoţitor pe durata travaliului. Peste 50% au declarat că nu era permisă în sala de travaliu prezenţa unui insoţitor (ales de ele). Procentul femeilor care au beneficiat de practicile benefice ale Spitalelor Prietene ale Copiilor este încă redus. 19% dintre femei şi-au ţinut copilul pe burtă imediat după naştere, 10% au iniţiat suptul în prima jumătate de oră după naşterea copilului, 38% din cuplul mamă-copil au stat în sistem rooming-in.