Primul lucru care atrage de regulă atenţia asupra prezenţei unei sarcini este lipsa menstruaţiei la data la care ştiai că trebuie să apară. Pentru a primi confirmarea poţi să faci un test de sarcină însă cea mai importantă este consultaţia ginecologică. Este indicat să te prezinţi la medic de îndată ce apar simptomele sarcinii. Acesta, odată cu certificarea sarcinii, va stabili o conduită ulterioară privind monitorizarea dezvoltării sarcinii, conduită ce include o serie de investigaţii paraclinice. Iată în continuare care sunt investigatiile importante în cele trei timestre ale sarcinii.

[HP] Primul trimestru [/HP] În primul trimestru de sarcină vei face o serie de investigaţii medicale, printre care: Grupa de sânge şi Rh-ul (atât al viitoarei mămici cât şi al viitorului tătic). În cazul în care se constată o eventuală incompatibilitate de grupă sau de Rh, pe toată perioada sarcinii se va urmări apariţia de anticorpi anti-grup sau anti-Rh, şi dacă aceşti anticorpi apar, în funcţie de rezultatul cantitativ al existenţei acestora, se stabileşte o conduită ulterioară. De regulă, o mamă cu Rh negativ şi un partener cu Rh pozitiv pot avea o sarcină cu făt Rh pozitiv sau negativ (nu se poate influenţa acest fapt – este o întâmplare). Hemoleucograma – reprezintă o analiză a sângelui matern care poate semnala existenţa unor deficite ori a unor infecţii sau a altor afecţiuni care să interfereze cu buna dezvoltare a sarcinii. Sumarul de urină sau urocultura în care se analizează starea urinei şi care să semnaleze atunci când e cazul prezenţa unei infecţii urinare. Glicemia, transaminazele hepatice, ureea, creatinina, acidul uric – corelarea datelor acestor analize cu hemoleucograma şi sumarul de urină pot oferi informaţii asupra funcţionalităţii diverselor organe şi sisteme. Testul VDRL, TPHA sau RBW (pentru sifilis – depistarea infecţiei cu treponema pallidum, o infecţie care poate afecta grav dezvoltarea fetală) şi testul HIV (test care determină prezenţa virusului imunodeficienţei umane, virus ce determină apariţia bolii numită SIDA). Aceste analize intră în setul obligatoriu de teste pe care gravida trebuie să le efectueze în primul trimestru de sarcină şi pe care este necesar să le repete în ultimul trimestru de sarcină. În afară de acestea, ţi se mai pot cere şi o serie de alte dozări cum ar fi: Anticorpii pentru hepatita B şi C, pentru a certifica în ce măsură aceste virusuri cu tropism hepatic sunt prezente, fapt ce ar implica măsuri suplimentare de conduită, care ţin de o decizie în ceea ce priveşte modalitatea de a naşte (pe cale vaginală ori prin intervenţie chirurgicală – operaţie cezariană), dar şi de o decizie în ceea ce priveşte posibilitatea ulterioară de a alăpta a viitoarei mămici. În plus, pot fi făcute teste pentru toxoplasmoză, chlamydia, cytomegalovirus, herpes virus şi rubeola (boli care pot avea efecte negative asupra fătului) – sistemul TORCH, precum şi listeria, mycoplasma, ureaplasma etc. Bitestul se face între săptămânile 11 şi 13, când se face o morfologie fetală, la fel de importantă ca aceea de 18 săptămâni. Cu ajutorul acestor teste se poate determina riscul de defecte de tub neural, sindrom Down sau sindrom Edwards. Acestea sunt doar teste screening care nu stabilesc un diagnostic, ci doar un risc mai mic sau mai mare de a da naştere unui copil cu malformaţii genetice.

[HP] Trimestrul al doilea [/HP] În trimestrul al doilea de sarcină este necesară efectuarea a măcar unui control ecografic lunar, control care să aprecieze modificările apărute, de la lună la lună. În această perioadă, se impune şi efectuarea triplului test şi a eco-morfologiei fetale (o analiză amănunţită a părţilor fetale, a prezenţei organelor fetale, o analiză a formei şi structurii acestora, a calităţii fluxului sanguin care irigă fătul şi placenta). Prima morfologie se efectuează în jurul săptămânii 18 de sarcină. În funcţie de consultaţiile efectuate la cabinetul medicului de familie sau obstetrician ţi se vor mai putea indica şi alte investigaţii şi se va stabili şi o conduită terapeutică în privinţa suplimentelor vitaminice necesare în sarcină. Odată luată în evidenţă de către un medic, acesta îţi va recomanda o vizită lunară (în cazul în care nu apar probleme) la cabinetul de ginecologie, sau mai des de atât, în funcţie de probleme. Cu ocazia acestor vizite, vi se vor mai putea recomanda şi alte tipuri de analize dacă se va considera necesar. Triplu test reprezintă o importantă investigaţie noninvazivă efectuată în vederea identificării eventualelor anomalii genetice, fiind indicat gravidelor între 14 şi 21 săptămâni de gestaţie. Cu ajutorul acestui test se poate determina riscul de: defecte de tub neural, sindrom Down sau sindrom Edwards. Fiind doar un test screening, valorile obţinute sunt doar orientative. În cazul unor valori modificate, se vor recomanda în continuare alte teste diagnostice invazive (amniocenteză). Amniocenteza constă în prelevarea de lichid amniotic din burtica femeii gravide cu scopul de a analiza acest lichid. Chiar dacă cel mai frecvent amniocenteza se efectuează între săptămâna 16-18, ea poate fi efectuată oricând după săptâmâna 26 de viaţă intrauterină. Amniocenteza permite analizarea celulelor fetale descuamate în lichidul amniotic şi însuşi acest lichid, ceea ce poate pune în evidenţă eventuale anomalii fetale. Studiul celulelor fetale permite, pe de o parte, cercetarea anomaliilor cromozomiale (sindromul Turner, trisomia 21) prin stabilirea hărţii cromozomiale a fătului (cariotip) şi, pe de altă parte, cercetarea unor afecţiuni ereditare prin studiul ADN-ului. Studiul lichidului amniotic permite dozarea mai multor elemente a căror existenţă în cantitate anormală poate indica patologii fetale (spina-bifida şi malformaţii care lasă deschis tubul neural, mucoviscidioza etc.). De asemenea, permite să se pună diagnosticul unor boli infecţioase transmisibile de la mamă la făt şi să se prevadă riscurile bolii membranelor hialine (sindrom de deficienţă respiratorie observat la copiii prematuri). Prelevarea este efectuată, sub anestezie locală şi sub control ecografic, cu ajutorul unui ac introdus prin peretele abdominal până în uter. Amniocenteza se face în spital şi nu durează decât câteva minute. După prelevare, este indicată odihna timp de 1–2 zile.

[HP] Trimestrul al treilea [/HP] În trimestrul al treilea de sarcină se reiau analizele de sânge şi de urină din primul trimestru la care se adaugă ecografiile cât şi examinările clinice. Vizita la medic se va face mai des în ultimul trimestru ajungând pe finalul sarcinii să fie făcută aproape săptămânal. Fiecare analiză prezintă un interval de timp raportat la vârsta sarcinii în care valorile determinate cu această ocazie au o semnificaţie mai importantă, astfel că este bine să respecţi indicaţia medicului curant cu privire la orarul de efectuare al analizei respective şi asupra conduitei ce trebuie adoptată ulterior pentru a avea un copil sănătos.

[SFAT]

• Printre simptomele unei sarcini incipiente se află: apariţia stării de oboseală, somnolenţă, tensiune la nivelul sânilor, modificări de apetit, greţuri urmate sau nu de vărsături (toate aceste semne şi nu numai pot apărea şi mai târziu, după 3 – 4 săptămâni de la fecundaţie, însă pot să existe şi în absenţa unei sarcini). De asemenea, se poate ca, deşi testul de sarcină să fie pozitiv, să persiste o sângerare menstruală în prima şi eventual a doua lună de sarcină.
• Un consult de specialitate şi o ecografie cu sondă endovaginală (care evidenţiază o sarcină dacă aceasta are cel puţin o evoluţie de 4 – 5 săptămâni) pot să certifice sau să infirme prezenţa unei sarcini. BOX Sarcina reprezintă o stare fiziologică constând în dezvoltarea intrauterină a unui produs de concepţie (embrion, făt) până la naştere, adică pe o perioadă de 37 – 42 de săptămâni calculate de la prima zi a ultimei menstruaţii. [/SFAT]