Supernanny este, de fapt, Jo Frost, în trecut bonă cu experință, autoarea cărții ” Supernanny. Sfaturi practice și eficiente pentru educarea copilului”, iar în prezent este vedetă de televiziune. Supernanny le-a oferit cititorilor Superbebe.ro câteva sfaturi despre cum pot fi rezolvate unele controverse dintre părinţi şi copii, le-a explicat cum să abordeze unele situații, oferindu-le exemple utile.
Superbebe: Cum ar trebui să reacţioneze părinţii, dacă au un copil diagnosticat cu deficit de atenţie (ADHD)?
Jo Frost: E important să înţelegem sindromul deficitului de atenţie cu hiperactivitate (Attention Deficit Hyperactivity Disorder – ADHD) şi să lucrăm în funcţie de acest diagnostic. Aş spune că reacţia imediată a unui părinte trebuie să fie aceea de a-şi controla comportamentul impulsiv şi să înceapă să îşi asculte mai întâi copilul, renunţând la control. Nu e un joc de putere. Construiţi respectul de sine din interior şi explicaţi fiecare sarcină pas cu pas, pentru a-i ajuta pe copii să se concentreze. Copiii cu ADHD fac eforturi să se concentreze când trebuie să lucreze la un anumit proiect. Alegeţi-vă “bătăliile” cu înţelepciune, cântărind ce e mai important şi ce nu e absolut necesar, astfel încât copilul dv. să aibă opţiuni reale în ceea ce face, pentru a se simţi puternic. Dacă noi, ca părinţi, putem interacţiona cu copiii pentru a le extinde câmpul atenţiei, dacă le dăm proiecte pe care ei să le îndeplinească până la capăt, chiar dacă e frustrant, îi ajutăm mult cu puterea de concentrare şi în mod sigur astfel vor obţine rezultate şcolare sau personale mai bune.
Superbebe: Cine este cel mai greu de reeducat: copilul sau părintele ?
Jo Frost: Cred că e important să ne gândim la familie ca la un întreg. Cred că avem de-a face cu o dinamică a familiei, încercăm să vedem unde s-a produs un blocaj de comunicare şi cum putem găsi noi modalităţi prin care să învăţăm noi comportamente, astfel încât « tiparul » să se schimbe. Când vedem că apar tipare comportamentale disfuncţionale, repetitive, e important să le conştientizăm, ca să putem începe să schimbăm felul cum ne comportăm şi să facem schimbări, pentru a îmbunătăţi situaţia şi a obţine rezultate. Să nu subestimăm volumul de efort, să nu subestimăm timpul necesar pentru a reuşi aşa ceva!
Superbebe: E rău să îţi laşi copilul să joace jocuri video sau pe computer ?
Jo Frost: Totul cu moderaţie. Când începem să considerăm că tehnologia secolului 21 poate fi folosită ca babysitter sau uităm să completăm tehnologia cu interacţiunea reală, socială, cu familia, petrecând timp împreună, atunci începem să vedem comportamente deviante. Băieţelul care este foarte bucuros să fie aşezat în faţa computerului, nu cumva este astfel fiindcă nu are pur si simplu altceva de făcut împreună cu familia lui? Jocurile video sau pe computer sunt distractie, înteleg asta, cu moderație pot fi oferite. Pun sub semnul întrebării jocurile violente care se fac în zilele noastre şi lipsa de control parental; părinţii trebuie să recunoască vârsta pentru care e potrivit fiecare dintre aceste jocuri. După cum am văzut prin experimente, aceste jocuri chiar pot avea efecte dăunătoare. Este important să știm care sunt jocurile potrivite!
Superbebe: Care sunt cele mai frecvente probleme legate de relaționarea părinte-copil, per segmente de vârstă?
Jo Frost: Pentru adolescenţi, problema este să înţelegem cum să discutăm despre educaţia pentru sex, droguri, alcool, jocuri video, siguranţa lor şi permisiunea de a-şi asuma responsabilitatea pentru un comportament matur, în situaţii cum ar fi o ieşire cu prietenii şi întoarcerea acasă la o anumită oră. Se pare că părinţilor le este tot mai greu când trebuie să stea cu un copil pre-adolescent, să îl ajute să îşi facă lecţiile. Este o activitate care necesită mult timp şi poate fi dificilă, dacă părinţii înşişi nu înţeleg temele respective. La vârsta copilăriei mici, problemele sunt legate de disciplină, învăţarea noilor obiceiuri de somn, independenţa copilului şi libertatea de a explora. Pentru copiii de 8 – 11 ani, băieţi şi fete deopotrivă, problema este să comunicăm cu ei, să le acordăm mai multă libertate şi în acelaşi timp să înţelegem că au nevoie de reguli şi îndrumări. Pentru orice părinte care are un nou-născut, problema este să înveţe să trăiască un stil de viaţă complet diferit faţă de cel anterior, de dinaintea naşterii copilului său.
Superbebe: Care sunt principalele criterii ale părinţilor, când aleg o bonă ?
Jo Frost: Aş sfătui orice părinte care intervievează o posibilă bonă pentru copilul său să afle cât mai multe detalii cu putinţă şi să îi adreseze cât de multe întrebări simte nevoia. E important să se uite la referinţele persoanei respective, să vadă dacă are experienţă şi mai ales experienţă cu copiii de vârsta respectivă, să afle mai multe despre filosofia bonei în ceea ce priveşte modalităţi prin care va putea să ajute familia. Comunicarea de ambele părţi este incredibil de importantă. Ce îşi doreşte bona de la acest loc de muncă şi ce anume îţi doreşti tu, ca părinte al copilului, de la bonă? Ce fel de responsabilităţi vrei să îi încredinţezi? În final, după ce ai citit referinţele, după ce ai intervievat-o pe bonă şi ea a venit deja acasă câteva ore, ca să poată face cunoştinţă cu copiii, cel mai important este să existe încredere. Trebuie să existe încredere !
Superbebe: Ce ar trebui să facă părinţii, dacă un copil nu se simte confortabil să se ducă la şcoală, după grădiniţă ? Sau dacă un copil nu înţelege, de pildă, de ce trebuie să îşi facă lecţiile ?
Jo Frost: În primul rând, cred că e important să discutăm cu copiii noştri despre motivele pentru care nu vor să meargă la şcoală. Există întotdeauna un motiv ascuns. Trebuie să studiem mediul, relaţiile cu profesorii, să vedem ce li se cere la şcoală şi dacă nu cumva aceste cerinţe sunt prea dificile pentru ei. De asemenea, trebuie să ne uităm la influenţele de acasă, să vedem dacă există o anumită anxietate provocată de separare sau o ezitare a copilului, când trebuie să se adapteze la un grup nou şi să îşi facă prieteni. Sunt multe întrebări pe care trebuie să le punem copiilor noştri. Şi nu e suficient să ne mulţumim doar cu ceea ce ne spun ei. Vrem să ne putem ajuta copiii şi să înţelegem cum putem schimba împrejurările, astfel încât copiii noştri să fie mai bucuroşi să meargă la şcoală şi să primească o educaţie, dar şi să se simtă bine. I-aş încuraja pe părinţi să studieze aceste condiţii, să pună întrebări, să discute cu profesorii – ca să poată face cu adevărat o schimbare. În ceea ce priveşte temele pentru acasă, constatăm că ele există în număr tot mai mare. Categoric, copiilor li se cere să facă acasă mult mai mult decât li se cerea acum 10-20 de ani. Discuţiile cu profesorii arată că asta se întâmplă din cauza programei şcolare. Dacă ne uităm la ceasul biologic al copilului şi la ora către care ajung copiii să îşi încheie ziua, ne dăm seama că e important să le stabilim un program, să existe un interval de timp în care copiii să fie încurajaţi să îşi facă temele, ca să poată face progrese în plan şcolar. Categoric, asta cere multă răbdare, înţelegere şi o abordare prin încercare şi eroare, pentru a-i da copilului voie să aleagă cu ce teme să înceapă, dar şi pentru a stabili în cât timp ar trebui să îşi termine temele, pentru ca să îşi poată respecta termenele primite.
Superbebe: Ce sfat le-ai da părinţilor, dacă ar trebui să aleagă între bunici şi bonă, pentru creşterea copilului?
Jo Frost: Cred că există păreri diferite şi împrejurări diferite, dar este vorba de o opţiune personală. Uneori, părinţii trebuie să facă alegeri la nivel financiar sau îşi doresc să beneficieze de sprijinul unui profesionist în familie. Ambele variante sunt o adevărată binecuvântare, fiindcă înseamnă că ai cum să beneficiezi de un ajutor suplimentar, atunci când consideri că ai nevoie de aşa ceva. Categoric, vedem tot mai mulţi bunici implicându-se în creşterea nepoţilor lor, pentru că în multe cazuri ambii părinţi trebuie să meargă la serviciu, pentru a-şi susţine financiar familia. Îmi place enorm contribuţia bunicilor în dinamica unei familii. Slavă Domnului că există bunici, fiindcă eu cred că adaugă o valoare excelentă tuturor celorlalţi membri ai familiei!
Superbebe: Părinţii ar trebui să se bazeze pe şcoli şi alte instituţii de educaţie pentru creşterea copiilor? Sau ar trebui să facă totul singuri ?
Jo Frost: Creşterea unui copil este în mod categoric influenţată de mulţi oameni. Părinţii joacă un rol central, înainte de intrarea copilului în şcoală. Apoi e important impactul pe care îl au profesorii cu atitudini pozitive, care îl vor însoţi în anii de şcoală. Copiii noştri sunt influenţaţi şi modelaţi de multe lucruri pe care le văd în jurul lor. E important pentru noi să facem tot ce putem, ca părinţi, ca să ne pregătim copilul pentru şcoală. În primele stadii, vedem acum profesori care trebuie să aplice reguli stricte, ca să îi înveţe pe copii cum să se comporte în clasă, dacă acasă nu au învăţat acest lucru. Asta pare să fie o problemă cu care se confruntă profesorii, în încercarea de a-şi respecta totuşi programa. Şi cred că ar trebui să ne unim eforturile şi să le permitem profesorilor să aibă mai mult control în şcoală, când se confruntă cu comportamente turbulente. În felul în care demonstrez eu acest lucru, a disciplina înseamnă a fi un părinte care insuflă copilului său ideea că e important să ai un comportament acceptabil în societate.
Superbebe: Care ar fi cele mai importante lucruri pe care părinţii nu ar trebui să le facă niciodată, dacă s-ar separa ?
Jo Frost: Pentru copiii prinşi la mijloc, între doi părinţi care se separă, situaţia este foarte confuză. Mie îmi place să trec în revistă modalităţi pozitive prin care întreaga familie poate trăi această situaţie. E incredibil de important ca părinţii să se bucure de sprijin emoţional din partea prietenilor şi rudelor – şi să se comporte matur, nu să se sprijine pe copii, în căutarea unei asemenea susţineri. Dacă programul zilnic al copilului este respectat cu cât mai multă consecvenţă, stabilitatea pe care i-o insuflă evenimentele zilnice îl poate ajuta pe copil să treacă mai uşor peste obstacolul de moment. Părinţii trebuie să poată avea o relaţie deschisă, în care să comunice cu sinceritate şi în mod ordonat, pentru ca ostilitatea şi furia să nu iasă la lumină, iar copiii să nu se simtă prinşi la mijloc. Copilul trebuie să îşi dea seama că nu e vina lui dacă părinţii decid să nu mai fie împreună. Asta nu înseamnă că nu îl vor iubi şi nu îl vor creşte în continuare împreună. E important ca părinţii să poată să asculte întrebările copilului şi să îi răspundă, să îl asigure că va avea în continuare o mamă şi un tată, chiar dacă ei nu vor mai fi împreună. E o împrejurare extrem de dureroasă, o situaţie care schimbă viaţa întregii familii. Dacă se poate prelucra această încărcătură emoţională în cea mai amiabilă manieră posibilă, copiii vor putea trece în stadiul următor. După cum tot spun eu, nu cred că există o regulă de aur referitoare la modul cum să facem asta. Dar trebuie să ne asumăm răspunderea pentru emoţiile noastre şi pentru impactul pe care îl lăsăm să devină vizibil, când ne simţim copleşiţi.
Superbebe: Cum poate un părinte să îşi dea seama dacă are un copil talentat? Cum poate să susţină şi să întreţină acel talent?
Jo Frost: Părinţii trebuie să fie mai atenţi, să construiască punţi de comunicare cu copilul, să îşi facă timp pentru el. Trebuie să le acordăm timp copiilor noştri. Trebuie să creăm acest timp – şi să îl facem să fie un timp de calitate, care să ne permită să funcţionăm la unison cu ei, să îi observăm şi să stabilim conexiuni cu ei. Dacă nu acordăm importanţa cuvenită timpului petrecut cu familia, dacă nu ne asigurăm că atunci când suntem cu familia găsim modalităţi de calitate pentru a ne petrece timpul, atunci nu putem stabili conexiuni cu copiii noştri, nu îi putem observa, nu putem discuta cu ei şi nu ne putem crea legături. Dacă avem timp, putem avea toate aceste lucruri şi ne putem clădi o relaţie mult mai bogată cu familia şi cu copiii noştri.
