„Durerile de creştere” la copil: când sunt normale și când nu? Acestea îi neliniştesc pe părinţi pentru că apar la copiii activi, în plină stare de sănătate, la vârste între de doi-zece ani. Citește aici mai multe.

Suspiciunea de „dureri de creştere” se ridică pentru durerile paroxistice ce apar frecvent nocturn sau în a doua jumătate a zilei, în repaus. Cel mai frecvent, aceste dureri sunt localizate pe oasele lungi – mai solicitate – genunchi, gambă (coboară pe faţa anterolaterală a gambei), şi mai rar la nivelul coapselor.

În urma examenului clinic, medicul trebuie să excludă diferite cauze: boli articulare, musculare, osoase, generale, boli virale etc. Pentru acest tip de dureri, examenul clinic este în limite normale, examenul radiologic nu evidenţiază leziuni osoase şi, aşa cum au şi apărut, ele dispar spontan, fără tratament. Se poate spune cu certitudine că nu există dureri generate de creşterea oaselor şi a articulaţiilor, ci dureri care apar la copilul aflat în creştere, pe un fond de oboseală musculară.

 Este necesară instituirea unui tratament?

De cele mai multe ori, durerile care apar pe faţa anterioară a gambelor, noaptea, sunt determinate de oboseală musculară. Medicul trebuie să facă un examen amănunţit al copilului, deoarece multe afecţiuni pot produce dureri ale gambelor şi coapselor şi, numai după ce a exclus alte cauze, să-i liniştească pe părinţi, explicându-le că durerea nu ridică niciun fel de probleme. Durerile de creştere, în mod normal nu trebuie tratate deoarece trec de la sine, în timp.

Vitamina D și combaterea rahitismului

La copiii aflaţi în creştere (grupa de vârstă între 2 și 6 ani,fiind perioada în care cei mici sunt foarte dinamici, aleargă, fac sărituri şi par să nu obosească) dacă se omite administrarea vitaminei D şi a calciului, care pot avea în plus şi o alimentaţie deficitară în această privinţă, sau predispoziţie familială, este posibil să apară semne clinice de rahitism. Acestea se vor manifesta în special la nivelul oaselor lungi ale membrelor care vor suferi deformare mai ales pentru că oasele sunt noi şi solicitate.

REȚINE! La copilul cu vârste cuprinse între 2 şi 6 ani, în sezonul toamnă-iarnă, adică în lunile reci ale anului, se face profilaxia rahitismului cu vitamina D, în mod continuu. Cu alte cuvinte, copilului i se administrează vitamina D zilnic şi la acest tratament este posibil ca medicul să asocieze şi administrarea de calciu (10 zile pe lună). Nu-i administra fără recomandarea medicului pediatru!

Radiologic, la nivelul oaselor membrelor se observă modificări specifice rahitismului: deformări ale oaselor lungi, însoţite şi de alte semne radiologice specifice la nivel articular sau cartilajelor de creştere.