Travaliul este momentul cel mai de temut pentru aproape orice viitoare mama. Este un moment, de cele mai multe ori dureros, care pare interminabil si care se sfarseste cu o stare de fericire greu de descris in cuvinte. Insa, ce ai de facut in timpul celor cateva minute sau ore cat dureaza travaliul? De unde vei sti cand trebuie sa impingi, cat si cum sa respiri?
In momentul in care apar contractii, se rup membranele sau pierzi sange trebuie sa te deplasezi catre spitalul la care ai stabilit ca vei naste. Asa scrie la carte. La camera de garda a spitalului vei fi consultata de catre medicul tau sau de catre unul dintre medicii echipei de garda. Medicul care te consulta este persoana care decide daca te afli in situatia de a ramane internata, respectiv daca esti sau nu in travaliu.
Travaliul reprezinta aparitia contractiilor sistematizate (care se succed la un anumit interval de timp, initial una la 10 minute si dureaza 10-15 secunde) urmata de debutul dilatatiei (2 cm). Odata hotarata internarea, vei fi transferata in sala de travaliu, unde te se vor recolta analize, ti se va face o clisma evacuatoare si o cardiotocografie. Prin cardiotocografie se intelege monitorizarea frecventei si intensitatii contractiilor, precum si frecventa batailor cordului fetal (indicatorul “starii de bine a fatului”). Pe toata perioada travaliului, in afara medicului curant, gravida este urmarita de catre moasa. Aceasta recolteaza analizele, face cardiotocografiile, administreaza medicatia la solicitarea medicului curant.
In functie de starea membranelor (rupte sau nu) si evolutia travaliului, gravida este consultata de catre medic – in medie – din doua in doua ore. La dilatatia de 4 centimetri se monteaza cateterul peridural. Este important de stiut ca momentul in care se monteaza peridurala este hotarat de catre obstetrician si nu la cererea gravidei sau a familiei. De asemenea, daca dilatatia este avansata la momentul internarii (7-8 cm), exista posibilitatea ca peridurala sa nu mai poata fi instalata. Cateterul peridural este montat de catre medicul anestezist, dupa un prealabil consult anestezic.
Durata travaliului difera in functie de varsta, paritate (primipara-primul copil, secundipara – al doilea etc.), rasa sau alte patologii asociate. Durata travaliului la primipare nu trebuie sa depaseasca 12 ore, iar la secundipare este in medie de 6-8 ore. La dilatatie completa pacienta este transferata in sala de nasteri. Se face asepsia (dezinfectarea) zonelor, se pregateste masa de nastere cu instrumentarul necesar, este chemat medicul neonatolog care va lua in primire copilul imediat dupa nastere si se va ocupa de el pana la externare.
Inca putin pana la marea victorie
In momentul dilatatiei complete, atat medicul cat si moasa, vor solicita gravidei sa efectueze un efort de screamat care trebuie sa se suprapuna momentului contractiei. In perioada dintre doua contractii succesive gravida trebuie sa respire profund si sa se odihneasca, pregatindu-se in acest fel pentru urmatoarea contractie. La momentul expulziei contractiile se succed la 1-2 minute si dureaza 50-60 de secunde. Este cel mai solicitant moment din decursul travaliului, atat pentru mama cat si pentru fat. Orice prelungire nejustificata a momentului expulziei poate afecta fatul, de aceea este foarte important sa cooperezi in momentul expulziei cu medicul si moasa, care iti vor explica ce ai de facut. Exact inaintea expulziei se practica epiziotomia (o incizie la nivelul perineului) pentru a crea spatiul necesar nasterii si pentru ca bilantul lezional sa fie minim si sa poata fi controlat de catre medic. In marea majoritate a cazurilor, prima parte a corpului care se naste este capul. Medicul verifica zona pericervicala (din jurul gatului) pentru a se asigura daca nu exista o circulara de cordon. Urmeaza degajarea umerilor, a trunchiului si a membrelor inferioare.
Copilul este preluat de catre neonatolog, timp in care obstetricianul penseaza si sectioneaza cordonul ombilical. Acesta este momentul in care se face si recoltarea de celule stem. Urmeaza delivrenta – eliminarea placentei si a anexelor fetale. Este necesar ca delivrenta sa fie urmata de controlul cavitatii uterine. Aceasta manevra are rolul indepartarii eventualelor resturi placentare, care pot crea neplaceri (sangerari persistente, urmate de anemie secundara) in lauzie. Nasterea se incheie cu epiziorafia – sutura tesuturilor care au fost incizate inainte de expulzia fatului.
