In incercarea de a-i asigura copilului tau o dieta alimentara echilibrata, este posibil sa te lovesti de capriciile si mofturile copilului si cu toate ca, orice efort de a le depasi poate parea zadarnic, rezultatele si beneficiile pe care copilul le va avea in timp merita. In confruntarea cu “caprinciile” alimentare, ce arme ai? Ce faci cand auzi acel “nu vreau sa mananc”?

Printre dificultatile cu care se confrunta multi parinti, pe masura ce copii lor cresc, se afla si cele legate de alimentatie. Refuzul de a manca sau manifestarea exagerata a unor preferinte alimentare, repulsia instantanee fata de legume sau “mancare sanatoasa”, sunt doar cateva dintre problemele cu care multi parinti se confrunta.

De regula, este vorba de o multitudine de cauze si contexte particulare pentru fiecare copil, atat pentru ca fiecare copil are un temperament si o personalitate proprie prin care filtreaza realitatea, cat si pentru ca situatiile de viata variaza de la o persoana la alta. Din aceste motive, nici nu cred ca putem vorbi de solutii universal valabile, ca niste retete care odata aplicate au un efect precis si constant.

Putem insa vorbi de solutii si de adaptarea lor pentru fiecare caz in parte, pentru fiecare familie in parte. Astfel, tu ca parinte, trebuie sa tii cont de ansamblul conditiilor in care se manifesta poblema, sa incerci sa iti cunosti copilul, sa ii acorzi timp sa se adapteze la schimbare si sa fii flexibila la randul ta pentru a accepta schimbari care sa iti permita sa ajuti copilul.

Trebuie sa stii ca, in primii ani de viata el nu este capabil sa ia deciziile corecte privind sanatatea si siguranta lui, insa invata asta de la tine, iar acest lucru nu ii anuleaza dreptul la o opinie, dreptul de a avea preferinte si a face alegeri in ceea ce il priveste. De fapt, capacitatea de a alege pentru noi ne-o formam in copilarie. De schema pe care am interiorizat-o in prima parte a vietii depinde in mare parte comportamentul nostru ca adulti, iar aceasta schema este dificil de modificat odata ce am crescut.

Primele exemple

Asa cum am mai spus, familia este cel mai “la indemana” exemplu pentru un copil mic, fiind principalul univers in care traieste si sursa principala de afectiune si de protectie. Chiar daca poate parea dur, este bine sa ne gandim ca educatia alimentara a copiilor nostri si educatia in general, depind de comportamentul nostru, al parintilor. Astfel, din exemplul pe care il dam, copiii invata gusturile alimentare, isi formeaza preferintele si din pacate, de aici, se formeaza si erorile alimentare.

Totusi, chiar daca vom mai face si greseli, orice efort facut din dragoste pentru copiii nostri, cu siguranta, nu va fi in zadar. Este important sa cautam solutii, sa fim deschisi la informatii noi si, nu in ultimul rand, la preferintele copiilor. Tine cont de faptul ca obiceiurile alimentare incorecte, mesele luate neregulat sau alimentele prea bogate in grasimi pot duce, in timp la probleme cu greutate sau la probleme de sanatate ale copilului.

In plus, sa ii repeti permanent copilului ca trebuie sa manance mult pentru a fi sanatos sau dimpotriva, ca trebuie sa manance putin pentru a nu se ingrasa, poate favoriza, impreuna cu o multitudine de factori, o tulburare alimentara precum bulimia sau anorexia, tulburari extrem de periculoase pentru sanatatea copilului tau.

Refuzul de a manca

Refuzul mancarii este un comportament al copilului care in general genereaza anxietate si preocuparea parintilor. In astfel de situatii, mama isi pune in aplicare intreg arsenalul de metode de convingere pentru a-l face sa manance cu orice pret si astfel, risca sa transforme momentul mesei intr-o lupta generatoare de frustrari si tensiune.

Fiecare copil are propriul fel de a fi. Unii sunt mai energici si activi, cu multa pofta de mancare, curiosi sa guste mancaruri noi, altii sunt mai linistiti si nu manifesta vreun interes special pentru mancare, manifestand rezistenta la nou. In acest context se poate manifesta refuzul de a manca. In plus, refuzul poate aparea si datorita unei schimbari in dieta copilului, datorita unor schimbari semnificative pentru el (mersul la gradinita, tensiuni familiale pe care le percepe etc.).

Totodata comportamentul anxios si tensionat al parintilor manifestat in legatura cu necesitatea de a-l hrani sanatos si bine, poate provoca comportamentul de opozitie al copilului cu privire la mancare, comportament prin care el incearca sa exprime nevoia de a se simti independent.

Ce poti sa faci?

Incearca sa vezi dincolo de problema. Incearca sa descoperi ce disconfort simte copilul tau, observand, vorbind cu el, jucandu-te cu el … In plus, ai grija ca “problema” sa nu devina chiar o problema, adica nu da lucrurilor o semnificatie mai mare decat au in realitate, ci descopera care este semnificatia acestora pentru copilul tau, pentru a nu risca sa ii atribui lui sentimentele si perceptiile tale. Totodata, este foarte posibil ca cel mic, vazand ca atunci cand refuza un fel de mancare primeste atentia ta, sa repete acest comportament tocmai cu scopul de a te avea aproape.

Pentru el ingrijorarea ta poate fi o dovada de iubire si o certitudine ca ii esti alaturi si, din acest motiv, trebuie sa te asiguri ca intelegi ce se ascunde in spatele comportamentului lui inainte de a incerca sa rezolvi problema.