Shopping mania este o boala pe care foarte putini o recunosc, dar si mai putini o tin in frau. Dai navala in magazine, nivelul cosului tau de cumparaturi creste, si creste… dar oare chiar stii pe ce dai banii? Toata lumea vorbeste despre alimentatie sanatoasa si arta de a te hrani echilibrat, dar foarte multi nu tin cont de eticheta.
Scopul etichetarii este tocmai acela de a pune la dispozitia consumatorilor informatii care sa le permita consumatorilor sa aleaga produsul ce corespunde exigentelor si posibilitatilor financiare, cunoscand in acelasi timp eventuale riscuri. Eticheta trebuie sa cuprinda denumirea alimentului, numele si adresa producatorului, ale ambalatorului sau distribuitorului, lista ingredientelor folosite, cantitatea ingredientelor, cantitatea neta, termenul de valabilitate, conditiile de depozitare si de folosire (daca este cazul), locul de origine al alimentului, instructiuni de utilizare, o mentiune privind lotul.
Persoanele cu predispozitie la alergii trebuie sa verifice mai ales, lista de ingrediente, deoarece sunt mentionati si alergenii. Acestia, la anumite persoane cu predispozitie crescuta la alergii, pot sa determine aparitia unor manifestari de intensitate diferita, de la simple eruptii pe piele pana la soc anafilactic. Alergeni sunt: glutenul, soia, pestele, alunele, lactatele, oul, selina, dar numai pentru persoanele predispuse spre acest gen de alergii.
Aditivii alimentari pot fi inscrisi pe eticheta cu denumirea lor sau cu simbolul E urmat de un numar, totdeauna precedati de denumirea categoriei de aditivi din care fac parte. Aditivii sunt grupati, in functie de rolul tehnologic, in mai multe grupe: colorantii (grupa E100), conservantii (grupa E200), antioxidantii (grupa E300), adaugati in alimentele ce contin grasimi pentru evitarea rancezirii. Emulgatorii si stabilizitorii (grupa E400 si E500) sunt aditivii care asigura o anumita consistenta unor alimente, cum ar fi cremele, budincile, inghetata sau iaurturile cu fructe. Mai exista si grupele aditivilor E 600 (arome artificiale) si E900 (indulcitorii).
Avantaje: Pentru data de expirare se folosesc doi termeni. Termenul de valabilitate, compus din formularea clara a nzilei, lunii si anului, se foloseste pentru alimentele perisabile cum ar fi produsele lactate si cele din carne si care reprezinta data limita de consum. Dupa aceasta data, producatorul nu mai garanteaza sanatatea consumatorului, chiar daca produsul a fost pastrat in conditii corespunzatoare. Al doilea termen este cel privind data durabilitatii minimale pentru produsele mai putin perisabile (cum ar fi cele de panificatie, conservele, produsele din ciocolata, bauturi racoritoare si care reprezinta data limita de comercializare.
Dezavantaje: Adesea, denumirea este mentionata cu litere mici, intr-un colt al ambalajului, producatorii preferand sa pozitioneze la vedere numele comercial sau pe cel de marca al produsului. De multe ori eticheta nu este redactata in limba romana, iar acet lucru contravine legii. Textul trevuie sa fie vizibil, fara a fi acoperit sau separat prin alte indicatii sau desene, fara modificari sau stersaturi, inlocuiri sau adaugiri care pot induce in eroare consumatorul.
