Perfectionarea vorbirii este importanta deoarece pe langa capacitatea de comunicare permite dezvoltarea multor altor abilitati care dau posibilitatea de a relationa cat mai confortabil cu mediul inconjurator.
Copilul care stapaneste cat mai bine cuvintele si le poate folosi isi poate comunica mai usor nevoile, gandurile si idelile, iar in acest fel, are si posibilitatea de a asimila si alte informatii. Astfel, va putea sa invete mai usor despre lumea din jurul lui, va putea sa se joace, sa socializeze, sa citeasca si sa scrie. In acest context, intarzierile survenite in dezvoltarea vorbirii au ca efect si intarzieri in dezvoltarea celorlalte abilitati.
Adultii joaca un rol crucial in privinta acestui aspect si trebuie sa fie constienti de faptul ca de talentul lor de a comunica cu copilul, depinde modul de a-l determina pe micut sa vorbeasca cat mai bine, mai clar si mai corect, dar si dezvoltarea acestuia si pe alte planuri.
Cu alte cuvinte vorbirea este stimulata si rafinata datorita modului in care interactionezi zilnic cu copilul. Tocmai de aceea, identificarea eventualelor dificultati de vorbire trebuie sa se faca rapid si cat mai precis, astfel incat sa fie posibila stabilirea cauzelor si ulterior remedierea situatiei. In aceasta „lupta” alianta pedagog – parinte este foarte importanta. Parintele trebuie sa fie constient de eventuale probleme de vorbire ale copilului si sa discute cu persoanele abilitate despre lucrurile sesizate.
Copiii se dezvolta diferit, incep sa vorbeasca la varste diferite astfel incat poate parea dificila identificarea unor intarzieri in vorbire. O discutie cu un copil care stapameste corect conversatia corespunzatoare varstei sale este de regula, usor de purtat. Identificarea corecta a stadiului de stapanire a vorbirii poate fi de asemenea un instrument folositor de observatie cand tu, ca parinte, vrei sa supraveghezi evolutia copilului.
Pentru unii poate parea complicat dar nu trebuie sa te sperii. Specialistii spun ca parintele unui un copil a carui capacitate de a vorbi corespunde varstei sale, fara intarzieri, va interactiona natural cu micutul si il va putea ajuta sa se dezvolte in continuare si sa treaca la stadiul urmator. Daca exista intarzieri, conversatia cu copilul se va realiza cu dificultate, existand apoi si pericolul de a se impiedica dezvoltarea deoarece exista tendinta ca adultul sa vorbeasca cu copilul sau corespunzator evolutiei acestuia si nu, asa cum ar fi firesc, sa il provoace sa reactioneze corespunzator varstei sale. In egala masura exista si parinti, care din dorinta de a avea supercopii ii provoaca la discutii pentru care micutii nu sunt pregatiti.
In prima faza, zero – opt luni, copilul transmite mesaje non verbale, adica miscari, expresii faciale, tipete si zgomote. Mesajele non verbale nu sunt inca foarte clare, aici fiind necesar talentul de a ghici ce vrea de fapt sa comunice bebelusul. In aceasta faza este importanta interactiunea fata in fata.
n faza a doua (8-13 luni), copilul a invatat regulile de cauza – efect ale comunicarii, ceea ce inseamna ca semnalele sunt emise cu intentie. Copilul este atras de jocuri sociale si va copia sunete si gesturi. Adultul trebuie sa continue sa interpreteze semnalele non verbale si sa interactioneze cu copilul stimulandu-i interesul si bucuria de a comunica.
Faza a treia (12 -18 luni) – copilul incepe sa foloseasca cuvinte. La inceput vei auzi cuvintele cele mai familiare lui, ce i-au fost repetate intr-una, nume de persoane, jucarii. Bagajul de cunostinte al copilului va creste precum un bulgare de zapada cu conditia ca parintele sa continue sa-i furnizeze copilului cat mai multe cuvinte noi. Astfel va avea posibilitatea sa treaca de urmatorul prag ce-i va permite sa spuna scurte propozitii.
Intre 18 si 24 de luni, vocabularul creste vertiginos, copilul incepe sa lege doua cuvinte impreuna pentru a-si transmite mesajele si incepe sa se implice in conversatii „mai legate”. O interactiune de „inalta calitate” este foarte importanta in aceasta perioada. Intre doi si trei ani, adica in a cincea faza, copilul foloseste propozitii care au intre doua si cinci cuvinte. Copilul are tendinta de a vorbi despre „aici si acum” si adesea poate vorbi despre trecut, viitor, dar cu conditia ca topicul sa ii fie familiar.
La inceput, problemele gramaticale sunt foarte dese si copilul nu va stapani foarte bine timpul verbelor sau persoana careia i se adreseaza, dar trebuie incurajat sa vorbeasca mai mult si corectat in asa fel incat sa nu devina stresat.
Sfat: Vorbind permanent cu copilul, facand sau provocandu-l la comentarii, vei observa ca de la o zi la alta exprimarea lui devine din ce in ce mai coerenta. Pe zi ce trece, daca se „exerseaza” corect se va putea observa cum copilul ajunge in faza de a putea purta discutii din ce in ce mai conturate.
