Odata cu aparitia ecografului si a testelor specifice graviditatii, precum cele de urina sau de sange, diagnosticarea unei sarcini este, in ziua de azi, o joaca de copii. Nu cu multi ani in urma, medicii foloseau o combinatie de judecati si unelte care acum ar putea parea preistorice.

Nu putem aprecia niciodata mai bine un lucru, daca nu stim de unde a pornit. Acesta idee este valabila si in cazul evolutiei medicinii. Pentru acelea dintre voi care aveti mai mult de 40 de ani, aceasta incursiune in trecutul diagnosticarii sarcinii ar putea parea o calatorie sentimentala, in timp ce viitoarele mamici foarte tinere vor aprecia binecuvantarea faptului ca pot beneficia de progresele facute in domeniul obstetricii si ginecologiei. Desi stiinta obstetricii a fost inventata pentru ca femeile sa aiba parte de o sarcina mai sanatoasa si mai buna, trebuie spus ca frumusetea artei medicinii a fost cumva uitata.

In ziua de azi, putem afla cu usurinta ziua ovulatiei sau a conceptiei, prin metode clinice. Putem folosi ecograful pentru a face primele poze ale fatului sau putem determina modificarile hormonale chiar inainte de intarzierea menstruatiei. Insa, intr-un timp nu foarte indepartat, femeile puteau primi un diagnostic oficial de sarcina abia pe la jumatatea perioadei de graviditate. In primul stadiul al sarcinii, medicii obstetricieni si pacientele lor se bizuiau doar pe trei mari metode de diagnosticare a unei sarcini:

Proba ipotetica

In urma cu doar 30 de ani sau poate chiar mai putin, o femeie banuia ca este insarcinata pe baza urmatoarelor perceptii:
 
Lipsa menstruatiei. Exista si alte lucruri care pot determina lipsa menstruatiei, insa sarcina si menopauza ocupa locurile fruntase, iar mamele noastre stiau foarte bine acest lucru.
 
Modificarile la nivelul sanilor. La inceputul sarcinii, sanii sunt foarte sensibili, iar apoi, sfarcurile devin mai inchise la culoare si mai mari. Prin al doilea trimestru de sarcina, vei constata mici scurgeri de colostru (precursorul laptelui matern).

Semnul lui Chadwick. Este un termen al medicinii vechi care se refera la decolorarea albastruie ce apare la nivelui tesutului vaginal, cauzata de congestia venoasa a acestei zone.

Striatiile de la nivelul abdomenului (vergeturile).

Cresterea pigmentatiei. Stim cu totii ca la nivelul abdomenului apare acea linie inchisa la culoare, numita si „linia neagra“, care dispare dupa nastere.

Greturile.

Nevoia crescuta de urinare. De obicei, apare din cauza presiunii pe care o pune uterul in crestere asupra vezicii urinare.

Oboseala.

Evaluarea medicala

Dupa observarea primelor simptome, pacienta isi facea o programare la medicul obstetrician, care putea oferi un diagnostic probabil de sarcina, in functie de urmatoarele manifestari:

Marirea abdomenului, probabil din pricina cresterii in marime a uterului. De obicei, uterul poate fi simtit prin abdomen, dupa a 12-a saptamana de sarcina. Acest semn este mai mult decat evident in cazul femeilor care se afla la a doua sarcina.

Modificari ale uterului (marime, forma si consistenta).
Contractiile Braxton Hicks. Acestea sunt contractii neregulate si neplanificate ale uterului.

Semnele pozitive ale unei sarcinii

Dupa cele doua evaluari de mai sus, impreuna cu alte cateva simptome pe care le vom descrie in cele ce urmeaza, medicul punea diagnosticul final, acela al instalarii unei sarcini.

Ritmul cardiac al fatului. Acesta trebuia identificat ca fiind separat si distinct de cel al mamei. Distingerea ritmului cardiac al mamei de cel al fatului se poate face prin luarea pulsului mamei, in timp ce, cu ajutorul stetoscopului, se asculta bataile inimii bebelusului din pantec.

Ascultarea zgomotului facut de sange la trecerea prin cordonul ombilical. Aceasta procedura este la fel de importanta ca si determinarea ritmului cardiac al fatului. Pe de alta parte, trecerea sangelui prin venele dilatate ale uterului este asociata cu pulsul matern.

Perceptia miscarilor fetale era efectuata de medic, la sfarsitul primului trimestru de sarcina.

Si, nu in ultimul rand, de cativa ani, a aparut, ca metoda foarte sigura si importanta de diagnosticare a sarcinii, ecografia. Desigur, nu trebuie sa uitam sa mentionam faptul ca tehnicile moderne de diagnostic vor aseza aceste metode prezumtive, semne si simptome probabile ale sarcinii, la categoria „invechite, neobisnuite“, care, pentru mamicile din ziua de azi, vor avea numai interes istoric. Cu toate acestea, este bine stiut faptul ca, inainte de a se pune diagnosticul unei sarcini, foarte multi specialisti pun aceleasi intrebari ca si in trecut. Orice femeie stie ca daca i-a intarziat menstruatia, daca are greturi, este obosita si simte o sensibilitate crescuta a sanilor, probabilitatea de a fi gravida este foarte mare. Abia dupa aceste prime simptome, viitoarea mamica va cere un consult ginecologic, iar medicul, in urma testelor de sange si urina, precum si a examenului ecografic, va spune cu certitudine daca este vorba de o sarcina sau nu. Un alt beneficiu al evolutiei stiintei medicale este acela ca astazi nu trebuie sa mai asteptam cateva luni pentru a fi sigure ca suntem sau nu insarcinate.

Diagnosticul de sarcina se pune si la 2, 3 saptamani de la conceptie, chiar inainte de a sesiza intarzierea menstruatiei.

Unele dintre cele mai importante inventii ale medicinii va ramane, probabil, anestezia. In anul 1853, Regina Victoria a Angliei dadea nastere celui de-al saptelea copil al sau. Medicul sau i-a administrat cloroform pentru a-i usura durerile din timpul travaliului. Aceasta metoda a fost un succes urias, iar Regina a imprastiat foarte repede vestea despre cat de minunata a fost nasterea fara dureri. 150 de ani mai tarziu, orice femeie avea la indemana anestezia ca metoda de usurare a durerilor la nastere.