Orice lucru si orice comportament se invata prin repetitie si prin perseverenta. Aceasta teorie este valabila si pentru somnul bebelusilor, una dintre principalele preocupari ale parintilor.

In America, opt parinti din zece isi exprima aceeasi grija, si anume: copiii lor nu vor sa doarma singuri. In primele saptamani de viata, niciun bebelus nu va adormi fara sa simta alaturi mana protectoare a mamei, care-l mangaie, si fara sa auda acea voce blanda care il linisteste. Este si normal, avand in vedere faptul ca are nevoie de ceva timp pentru a se obisnui cu lumea in care a fost adus din acel loc stramt, calduros si intunecos precum pantecul mamei. Dupa primele patru luni, pentru linistea fiecarei familii, copilul ar trebui sa invete sa adoarma singur, in camera lui, chiar daca acest lucru ar putea smulge cateva lacrimi fierbinti din ochisorii lui.

In ziua de azi, foarte multi parinti aleg ca modalitate de antrenament pentru adormitul bebelusului metoda Ferber, cunoscuta in toata lumea pentru rezultatele rapide pe care le ofera. Aceasta metoda poarta numele inventatorului sau, medicul pediatru Richard Ferber, care si-a dobandit foarte multi adepti in urma publicarii cartii „Solve Your Child Sleep Problems“ (Cum sa rezolvi probleme legate de somnul copilului tau). Doctorul Ferber considera ca bebelusul trebuie lasat sa planga intervale foarte scurte de timp pana va invata ca trebuie sa adoarma singur. Prin aceasta metoda se echilibreaza durerea pe termen scurt a parintilor, provocata de lacrimile micutilor, cu multiplele avantaje pe termen lung, precum un copil care adoarme usor si fericit si o familie care se poate bucura de o noapte intreaga de odihna. Aceasta modalitate de antrenament presupune ca micutul tau sa adoarma singur, o activitate ca oricare alta, pe care o va invata incetul cu incetul, daca i se ofera oportunitatea.

Ideea este ca daca un copil este obisnuit sa adoarma in timp ce este leganat sau alaptat de catre mama, nu va invata sa adoarma singur. Mai mult, cand se va trezi in timpul noptii, ceea ce orice copil si adult face in mod natural in timpul unui ciclu de somn, se va speria si va plange dupa mama lui, in loc sa se linisteasca singur si sa se culce la loc. La polul opus este acea situatie in care bebelusul invata sa adoarma singur seara, abilitate pe care o va folosi si cand se va trezi in timpul noptii.

Daca esti una dintre mamele care isi petrec o gramada de timp incercand sa-si adoarma copiii si care fac mai mult de cinci drumuri pe noapte in camera micutilor pentru a-i linisti, atunci merita sa incerci aceasta metoda care s-ar putea sa dea rezultate uimitoare si in cazul tau.

Metoda Ferber

Pentru inceput, ar fi bine sa astepti pana in momentul in care copilul tau este pregatit, din punct de vedere fizic si emotional, sa fie supus acestui antrenament. Dr. Ferber nu indica precis o anumita varsta de la care metoda lui poate fi pusa in aplicare, insa, sugereaza ca undeva intre patru si sase luni se pot incepe primele lectii. Pasul 1: Pune-ti copilul in patut atunci cand pare somnoros, dar cand este totusi treaz. Pasul 2: Spune-i „noapte buna“ si paraseste camera, lasand lumina stinsa. Daca va plange cand vei iesi, lasa-l sa planga cateva minute. Pasul 3: Du-te in camera lui, dar nu pentru mai mult de un minut, timp in care il mangai o data pe burtica si il linistesti. Lumina trebuie sa ramana stinsa, iar vocea ta trebuie sa fie soptita si foarte calina. Nu-l ridica din patut. Iesi din camera lui cat este treaz, chiar daca inca mai plange. Pasul 4: De aceasta data, asteapta putin mai mult timp inainte sa intri din nou in camera micutului, apoi urmeaza aceeasi rutina de mai sus. De fiecare data cand plange, mareste timpul pe care il lasi sa treaca pana vei intra in camera lui, insa nu poposi langa patutul lui mai mult de un minut si pleaca inainte ca el sa adoarma. Pasul 5: Urmeaza acest ritual pana va adormi cel mic, insa cand tu nu esti la el in camera. Pasul 6: Daca bebelusul se trezeste peste noapte, urmeaza aceeasi rutina, incepand cu intervalul minim de asteptare pana a intra in camera lui si terminand cu intervalul maxim pentru acea seara.

In cartea sa, Dr. Ferber sugereaza urmatoarele intervale de asteptare pentru a intra in camera micutului atunci cand plange si nu vrea sa adoarma: In prima seara, lasa-l sa planga trei minute, apoi cinci si apoi zece inainte de a intra in camera lui. In a doua seara, cel mic poate plange cinci minute prima data, apoi zece si apoi 12 minute. Ulterior, mareste intervalele, in functie de cat te lasa inima si de comportamentul copilului.

Majoritatea parintilor care au incercat aceasta metoda au reusit sa-si invete copiii sa adoarma singuri din a treia seara. Acest antrenament a dat rezultate pozitive dupa cel mult o saptamana. Daca micutul tau nu vrea totusi sa se adapteze, mai asteapta cateva saptamani si apoi incearca din nou.