Prin atingeri, miros si sunete se stabileste primul contact adevarat intre parinti si copil. S-au realizat chiar studii care dovedesc ca, apropierea dintre mama si nou-nascut in primele  ore succesive nasterii,  este o experienta pozitiva atat pentru mama, cat si pentru copil.

Iata caputul, umerii si… tot copilasul! Bebe s-a nascut! Respira si tipa. Senzatia pe care proaspata mamica o are in momentul acestui prim tipat este dificil de descris. Si asta in primul rand fiindca fiecare persoana are felul sau propriu de a simti.
E satisfacuta, mandra, obosita din cauza efortului, simte o bucurie nemarginita, poate chiar nu ii vine sa creada ca omuletul pe care i-l arata medicul e cel care, timp de noua luni, a crescut in burtica ei… invazie de sentimente si ganduri contrare si coplesitoare! Ea, copilul si partenerul, daca acesta i-a fost alaturi in timpul nasterii, au trait o experienta puternica si deosebita. Ar fi frumos ca, dupa nastere, cei trei sa poata ramane impreuna pentru a impartasi momentele de magie, insa, din pacate, acest lucru este mai dificil in spital.

Indiferent de faptul ca nasterea a fost usoara sau dificila, rapida sau interminabila, tot ce a trait femeia in timpul travaliului si nasterii va fi trecut imediat la capitolul experientelor trecute.

Dupa cateva minute de la nastere, aproape toate mamele simt nevoia sa atinga copilul, sa il tina in brate si sa il priveasca. Totusi, nu intotdeauna sentimentele care urmeaza nasterii sunt placute. Poate aparea frica de a nu-i face rau copilului cand este luat in brate, sentimente de neputinta in momentul in care plange etc. Acestea insa sunt normale si dispar rapid. Nu este niciun motiv de ingrijorare. Iubirea dintre parinti si bebelus poate aparea „la prima vedere“ sau treptat, insa, in ambele cazuri, rezultatul va fi acelasi: un sentiment unic si profund, care le va marca viata.