Comportamentul agresiv al copilului este una dintre problemele care trebuie abordate ferm de catre parinti in demersul educativ. Copiii trebuie sa invete cum sa isi exprime furia si supararea, fara a-i leza pe cei din jur si in scopul de a se adapta ei insisi normelor societatii in care traiesc.

Agresivitatea, manifestarea maniei, a frustrarii, a instabilitatii emotionale sau chiar a urii, poate fi transpusa verbal sau fizic, in functie de situatie si de obisnuinta.

Inca de mic, copilul, este capabil sa isi manifeste furia violent. Bebelusul poate parea des iritat si sa exprime o puternica agitatie (da din picioare si tipa daca nu obtine ce doreste). Catre varsta de 2-3 ani, poate incepe sa aiba un comportament de impotrivire si agitatie si, in acelasi timp, sa loveasca, sa muste sau sa traga de par copii de aceeasi varsta. Pe la 4 ani, este deja capabil sa isi exprime agresivitatea nu numai prin gesturi, ci si prin cuvinte.

Atunci cand comportamentul agresiv este o problema tot mai mare

De obicei, manifestarea fizica a agresivitatii este mai expresiva la baietei decat la fetite si tinde sa se reduca odata cu cresterea, sub influenta educatiei primite de la parinti si modelele preluate de la figurile de referinta din jurul lor.

Sunt insa situatii cand agresivitatea se poate transforma intr-o adevarata problema pentru copil (devine un mic bataus) si compromite relatiile lui cu cei din jur. Astfel, sunt si copii care continua sa fie violenti, sa isi loveasca parintii sau colegii, sa strice jucariile proprii sau pe ale altora.

Poate fi vorba, pe de o parte, de o caracteristica a temperamentului copilului si, pe de alta parte, de conditii de mediu care sa favorizeze sau sa incurajeze violenta. Sunt copii impulsivi, care tind sa fie foarte activi si care au o capacitate mai mica de a tolera frustrarea.

In general, ei tind sa ii foloseasca pe ceilalti ca si cum ar fi mereu la dispozitia lor. Copiii invata cum sa se comporte de la persoanele care au grija de ei. Un mediu conflictual, presarat cu certuri si chiar violenta fizica, va oferi un model foarte expresiv copilului care traieste in el.

Cum sa il inveti sa isi manifeste furia?

De multe ori, iesirile agresive ale copilului tau fata de alti copii sau chiar fata de tine ori alte persoane te iau prin surprindere si nu stii cum sa reactionezi. Ignorarea acestui comportament sau chiar incurajarea lui (pe motiv ca e dragut cand e furios sau ca este bine sa fie indraznet) poate sa duca la exacerbarea lui, copilul agresiv devenind un adolescent si apoi un adult agresiv.

Iata cateva metode pe care le poti folosi in relatia cu copilul agresiv:

• Vezi ce anume il face sa devina agresiv si evita motivele de criza.
• Stabileste reguli! Imediat ce iti dai seama ca micutul tau este agresiv fata de alti copii, spune-i sa inceteze, pentru ca le face rau acelor copii.
• Cand devine agresiv, trebuie oprit! Daca ti se pare ca este pe punctul de a face rau cuiva, trebuie sa intervii si sa incerci sa il opresti la primele amenintari sau gesturi agresive. Nu astepta sa devina furios! Aplicand aceasta metoda, il poti ajuta sa isi calmeze spiritul cand este suparat.
• Daca este mic, incearca sa ii distragi atentia. Poti si sa il strangi in brate si sa ii soptesti calm la ureche cuvinte linistitoare, sa il stergi pe fata cu apa rece sau sa il mangai pe spate.
• Sugereaza-i moduri acceptabile de a se descarca si calma! Obiectivul tau este sa-l faci pe copil sa se exprime, cand are probleme, cu fermitate, dar si calm. Este bine sa il incurajezi sa iti spuna atunci cand este suparat si sa isi exprime supararea in cuvinte, pentru a se simti mai bine. Cere-i sa se exprime si sa vorbeasca rar si cu voce joasa, ca sa intelegi ce iti spune. Tine cont si de faptul ca, daca e prea mic, este posibil sa nu aiba un vocabular suficient de dezvoltat pentru a se exprima. Inainte de discutie, lasa-l intai sa se calmeze.
• Sunt unii copii care se calmeaza doar daca sunt luati din locul conflictului. Daca vei fi tu cea sau cel care ii va spune sa mearga in camera lui sau in spatiul lui de linistire sa nu te surprinda daca va avea reactii de tipul pumni sau suturi in usa camerei, tipete sau plans. Lasa-l sa se manifeste, pentru ca a incerca sa il opresti in acel moment ar avea ca rezultat doar amplificarea. Nu trebuie insa sa il lasi sa devina distructiv. Copilul trebuie sa invete sa isi controleze furia (daca emotiile sunt mult prea puternice, ofera-i o perna in care sa loveasca pana se linisteste).
• Exprima cu voce tare ce simte. Daca micutul este furios si nu vorbeste, este bine sa spui tu ceva; de exemplu: „stiu ca esti suparat“. Incearca sa ii spui ca intelegi ce simte: „stiu ca ai vrea sa il lovesti pe fratele tau, dar nu este bine sa faci rau altei persoane si mie nu mi-ar placea sa o faci“.
• Nu tipa la el, pentru a nu-i amplifica starea.
• Nu este bine sa ii iei partea sau sa il acuzi inainte de a asculta si versiunea lui asupra celor intamplate. Se va simti nedreptatit, fapt care ii va creste furia.
• Propune-i modalitati civilizate de a obtine ce vrea! Invata-l sa discute si sa ceara, mai degraba decat sa ia ceva fara a spune nimic. Invata-l sa isi astepte randul sau sa schimbe jucariile cu alti copii. Ajuta-l sa inteleaga unde a gresit sau unde au gresit ceilalti si cum trebuie sa procedeze pe viitor.
• Nu folosi tu insati forta pentru a-l disciplina! Va intelege imediat ca raporturile dintre persoane sunt guvernate de legea celui mai puternic.
• Evita pedepsele fizice (bataia). Poti folosi alte metode, cum ar fi sa il pedepsesti pentru a-l invata ce e corect sau gresit.
• Lauda-l daca se comporta normal si cu calm! Arata-te multumita daca se joaca impreuna cu alti copii si ii ajuta, daca este politicos sau generos. Aminteste-i ca celor din jur nu le place sa fie tratati fara respect si sa fie loviti, pentru ca nici lui nu i-ar placea asta si ca toti oamenii pot avea motive de manie, dar nu toti se manifesta violent.

Violenta intre frati

Multi parinti considera ca faptul ca au o legatura de sange ar trebui sa fie suficient pentru copii ca sa se inteleaga. De multe ori, insa, se intampla contrariul si fratii nu se suporta unul pe altul. Armonia si dragostea intre frati este rezultatul implicarii parintilor, a efortului educativ pe care acestia trebuie sa il faca inca de cand copiii sunt mici.

Astfel ca, daca micutii tai sunt ca si „cainele si pisica“, nu trebuie sa dramatizezi, insa trebuie sa fii atenta la motivele care stau la baza acestui comportament. In aceste cazuri, multi parinti se simt ca si cum ar merge pe sarma in relatia cu copiii. Ei trebuie sa faca insa diferenta intre copii in functie de varsta si sa le explice clar de ce unul are voie de ceva de care celalalt nu are si sa tina cont de felul de a fi si preferintele fiecarui copil.

Acest lucru nu este insa similar cu a prefera pe unul sau pe altul. Preferintele afective, chiar si manifestate cu moderatie, sunt, de obicei, simtite de cei mici si ei pot suferi din acest motiv.

Retine!

Daca va intelege ca poate obtine ceea ce vrea prin manifestari agresive, va recurge la asta de cate ori are ocazia. De aceea, are nevoie de exemple bune de la voi si de echilibru.

Invata-l sa recunoasca propria agresivitate si sa denumeasca emotiile, pentru a deveni capabil sa isi transforme impulsurile in actiuni controlate si pentru a intelege impactul negativ pe care il are asupra celorlalti.