”Poate am fi reușit să ne conectăm noi, mamele, mai mult, dacă am vorbi mai deschis despre maternitate, despre experiențele prin care trecem” ne-a scris o mamă pe e-mail-ul redacției. ([email protected]) Citește aici continuarea.

”Eu, spre exemplu, m-am simțit cu adevărat înțeleasă, nejudecată și asumată atunci când am vorbit deschis cu o altă mamă despre dezamăgirea pe care am simțit-o după ce am născut prin cezariană. Toată nașterea, toată experiența a fost traumatizantă, ciudată, dificilă. Și faptul că nu mă gândeam că nașterea prin cezariană este tot naștere și aveam impresia că mamele care ”au reușit” să nască (adică natural) m-ar judeca a cântărit destul de greu pentru starea mea mentală din acel moment. Ironia este că am născut din nou prin cezariană, doar că de data aceasta lucrurile au fost mai așezate, până și recuperarea mai liniștită, mai blândă, spre deosebire de cum a fost prima dată (de nici nu-mi vine să-mi mai amintesc…).

În momentul în care am îndrăznit să fiu sinceră, cu mine, cu ceilalți, uite anume atunci am început să mă simt mai bine, să mă simt mai conectată la mine, la alte femei. Și în acel moment m-a ajutat mult faptul că am mai găsit o mamă (care tot a născut prin cezariană) și cu care am putut să povestesc despre toate trăirile mele, despre tot ce am experimentat. Cât de mult ajută să fim sincere unele cu celelalte, dragile mele! Cât de mult ajută să nu mai căutăm să ”înflorim” lucrurile, să neglijăm durerea, emoțiile prin care trecem, să nu încercăm să fim sau să părem altfel decât suntem.

Nu are nicio legătură cu recunoștința pe care o simți pentru copiii sănătoși și minunați cărora le-ai dat viață, are legătură cu tine, cu corpul tău, cu sufeltul tău, cu trăirile tale, cu sentimentele tale, cu experiențele tale… pentru că nu este deloc totul roz…

Și sunt sinceră și când spun că mi-e greu cu ideea asta de pozitivitate legată de corpul de mamă, ideea că ar trebui să-mi îmbrățișez cicatricile, vergeturile, celulita, pielea lăsată și venele sparte sau ieșite mult prea mult în evidență.

Îi voi fi etern recunoscătoare corpului pentru faptul că m-a ajutat să cresc doi copilași, dar nu pot spune că ”apreciez” vergeturile și celulita și că sunt foarte entuziasmată când văd venele mele sparte. Sincer, uneori mi-e dor de corpul meu de dinainte de sarcini, de încrederea pe care o aveam în felul în care arătam, atunci când nu căutam să maschez ceva pe undeva și nu mi-era rușine la plajă sau într-o rochiță prin parc. Acum îmi este rușine, nu mă simt bine cu mine și am puterea să recunosc asta.

Ador să fiu mamă, îmi iubesc copiii cum nu am crezut vreodată că pot iubi, dar nici nu vreau să fiu criticată pentru faptul că recunosc că maternitatea poate fi uneori incredibil de grea și de nedreaptă”, a scris o cititoare, care a dorit să rămână anonimă.

(M, Ploiești)