Declarațiile recente ale Deliei referitoare la decizia de a deveni mamă au împărțit România în două tabere. O astfel de decizie nu poate fi luată în locul altei persoane și nici nu este un rol care trebuie asumat din cauza presiunii celor din jur accentuează Ildiko Opriș, terapeut de cuplu și familie și fondatoarea unei clinici pentru sănătatea femeilor.

Așa cum ne pregătim pentru fiecare etapă din viața noastră, indiferent că vorbim despre studii sau carieră, la fel planificăm la nivel mental și emoțional și momentul în care vom face pasul spre familie, căsnicie și copii. Decizia de a deveni părinte este una dintre cele mai importante, având în vedere că rolul asumat este pentru toată viața, consideră Ildiko Opriș, terapeut de cuplu și familie și fondatoarea clinicii Femina’s Med.

Ce punem în balanță atunci când cântărim această decizie?

Este esențial să fii mamă? Absolut obligatoriu? Dacă nu îți asumi acest rol ești o persoană egoistă? Este absolut necesar să îți asumi un rol cu atâta încărcare emoțională chiar dacă nu îți dorești? Ești oare incompletă dacă recunoști că a fi părinte nu este pentru tine? Schimbă în bine venirea unui copil, relația ta de cuplu? Te împlinește sau mai degrabă te încurcă un nou venit în viața ta? Este necesar să ne răspundem la toate aceste întrebări înainte, pentru că după ce vine bebelușul regretele nu își mai au rostul. Tocmai pentru că aceste întrebări nu au fost puse la momentul potrivit, sunt femei care intră apoi în depresie pentru că și-au asumat un rol pentru care nu erau pregătite.

Cum își poate da seama o femeie că este pregătită să devină mamă?

E simplu: când toate acțiunile și energia se îndreaptă către acest gând. Dacă motivul amânării este acela că situația financiară nu este cea pe care ne-o dorim, că nu avem o locuință proprie sau un job suficient de bun, cred că ar fi mai bine să ne uităm în interiorul nostru pentru că sunt șanse mari să fim în căutarea de scuze. Uneori, acesta este un semn că nu suntem suficienți de curajoși să recunoaștem că, de fapt, nu dorim să ne asumăm un rol atât de important și de altfel ireversibil. De multe ori nu ne putem da seama dacă aceasta dorință ne aparține sau dacă vine din presiunea exterioară a societății.

Ne putem baza pe activarea instinctului matern?

Este un subiect controversat acesta al instinctului matern și multe femei se întreabă dacă îl stăpânesc sau nu, iar uneori acesta este și motivul pentru care amână momentul în care vor deveni mame. Eu le recomand femeilor înainte de a-și asuma acest rol, să se consulte cu un specialist care le poate ajuta să își dea seama dacă sunt pregătite să facă acest pas. Pe parcursul a 2-3 ședințe își vor clarifica gândurile și își vor putea răspunde singure la toate întrebările.

Fie că este vorba de rudele care o întreabă când va avea un copil sau de prietenele care au deja un urmaș, în ce măsură contribuie presiunea socială în luarea acestei decizii?

Pentru o femeie care nu își dorește deocamdată să își asume acest rol, presiunea socială poate să o afecteze din punct de vedere psiho-emotional deoarece familia tradițională a fost construită după un model rigid ce trebuie urmat: până la 30 de ani căsătoria, în următorul an copilul! Femeia modernă care dorește o carieră înainte de toate și recunoașterea persoană poate fi acuzată că este egoistă, deoarece nu dorește să sacrifice libertatea în favoarea creșterii unui copil. Dar femeia trebuie susținută indiferent de alegerea pe care o face.

În cazul unei femei care decide să devină mamă chiar dacă nu se simte complet pregătită, există riscul de a se simți depășită după naștere?

Deși se presupune și se vorbește despre existența instinctului matern, acesta nu se declanșează imediat ce se naște copilul și există posibilitatea să nu se declanșeze natural. Ca și relația de cuplu, și cea cu bebelușul se construiește. De aceea încurajez mamele să caute sprijin în familie și să ceară ajutorul atunci când se simt copleșite, iar dacă starea de tristețe persistă mai mult de șase săptămâni, să ceară ajutorul unui specialist. Nevoia de susținere în această perioadă este necesară pentru echilibrul psiho-emoțional al mamei deoarece ea transmite acest echilibru și bebelușului. Modul în care mama răspunde nevoilor lui definește viitoarele relații ale copilului la maturitate, iar dacă aceasta nu se simte pregătită pentru acest rol bebelușul va deprinde un atașament nesigur ce îl va afecta în toate relațiile din viața sa.

Care ar fi o abordare sănătoasă, empatică a celor în jur atunci când o femeie vorbește deschis despre alegerile ei, oricare ar fi acelea?

Orice femeie are dreptul să facă propriile alegeri în viață, indiferent că prioritățile sale sunt familia și copilul sau cariera sau călătoriile. În loc de concluzii, aș vrea să vă povestesc despre cazul unei cliente de 35 de ani care după o carieră de succes în domeniul finanțelor, a decis că își dorește cu ardoare un copil. După câteva intervenții de inseminare și FIV eșuate, a apelat la consiliere psihologică pentru a înțelege ce i se întâmplă. Așa am aflat împreună că, de fapt, își dorea foarte mult să viziteze India, iar un copil mic ar fi împiedicat-o să ajungă atât de departe. Teama ei era aceea că își va dezamăgi soțul, însă am decis împreună că acesta trebuie să afle, astfel că l-am invitat la o discuție. Surpriză: nici soțul nu se considera pregătit pentru a deveni părinte. Cu toate acestea, după o jumătate de an a revenit la cabinet însărcinată și împlinită spiritual după aventura din India. Așa că tot ce aș putea spune este: “Toate la timpul lor!”.