Cand vorbim despre un copil, nu putem sa nu ni-l imaginam cu un degetel in gura. Ecografiile arata ca, inca din viata intrauterina, bebelusul manifesta tendinta de a-si suge degetul. In general, in primele luni de viata, bebelusii obisnuiesc sa isi suga degetul (policele). Se intampla mai rar ca acest comportament sa apara mai tarziu, deoarece mainile incep sa fie folosite pentru a prinde obiecte si pentru joc. Copiii isi sug degetul in general cand sunt obositi, bolnavi sau tensionati. Acest comportament este prezent la circa 8 din 10 sugari. Suptul este un instinct natural, o exigenta fiziologica prezenta la toti copiii mici. Pentru bebelus este relaxant sa suga. Cand suge, se simte in siguranta. Foamea nu are nimic de-a face cu acest comportament. Este vorba mai degraba de satisfacerea nevoii de consolare si confort in lipsa sanului mamei. Suptul degetului este pentru cel mic un antidot pentru frica si singuratate si ii creeaza senzatia ca este protejat. Potrivit unor opinii, pastrarea acestui comportament dupa primele luni de viata e legata de intarcarea precoce, care lipseste copilul de placerea suptului la san sau din biberon.

“La copiii mai mari, suptul degetului se poate mentine ca o obisnuinta anormala. In acest caz, se pot produce probleme in cresterea dintilor si pot aparea infectii frecvente ale unghiei degetului supt din cauza microbilor care se dezvolta in zona de piele macerata.”