De multe ori, amintirea copilariei ne aduce zambetul pe buze. Intamplari, sentimente, descoperiri si iubiri inocente, dar mai ales personaje. Se poate spune ca pentru un copil cele mai importante personaje ale copilariei sale sunt, pe langa parinti, bunicii.
Nasterea unui copil are o influenta majora asupra parintilor, dar si asupra bunicilor. De regula, mai disponibili decat parintii, cu mai multa experienta, bunicii au un rol privilegiat si complementar celui al parintilor. Se ocupa de copil pentru a oferi parintilor ocazia unei iesiri in doi, sar in ajutor atunci cand copilul este bolnav sau stau cu copilul in fiecare zi cand mama si tatal sunt la serviciu. Multumita lor, copilul isi descopera propria „poveste“ si pe aceea a familiei sale. Isi descopera „radacinile“. El intelege ca lumea sa nu este formata numai din mama si tata, ca si parintii au fost copii, ca si ei au facut prostioare, au crescut alaturi de frati si alte rude si au avut, la randul lor, parinti. Bunicii au un avantaj urias fata de parinti: nu au responsabilitatea educatiei si nu au aceleasi sarcini si responsabilitati cotidiene. Ei sunt astfel mai disponibili pentru nepoteii lor si pentru tot ce inseamna joc si recreere. Confidentele, plimbarile, vizitele la zoo sunt „premiul“ bunicilor, care place atat de mult nepotilor. Pentru a evita orice tip de rivalitate sau conflict intre generatii, trebuie respectata o regula: parintii raman parinti, singurii responsabili de educatie si de deciziile care ii privesc pe copii. Bunicii pot da sfaturi si parerea lor este des ceruta de proaspetii parinti, insa este mai bine sa se evite interventia directa in decizii.
