”Mereu am crezut că voi avea mulți copii. Poate trei sau chiar patru? Știam că ușor nu va fi. Eram conștientă că să duci o sarcină până la capăt poate fi ditamai provocarea și să naști este destul de intens. Dar nu știam că poate fi atât de dură experiența în sine atât de traumatizantă. Și habar n-aveam că recuperarea poate dura atât de mult.” a scris o mama pe mother.ly. Citește aici despre întreaga ei experiență.

”Am avut o naștere traumtizantă, iar acum nu sunt deloc pregătită să mai am un copil. Iată de ce. Au trecut aproape patru luni de când am născut și încă iau medicamente pentru ameliorarea durerii, încă resimt impactul acelei experiențe devastatoare asupra mea.

Încă am sentimentul de vinovăție atunci când mă gândesc la nașterea fiicei mele, pentru că nu îmi amintesc primele clipe când a apărut în viața noastră, din cauza traumei prin care trecea corpul meu atunci. Experiența nașterii mele a fost traumatizantă și terifiantă, dar și rară.

La 38 de săptămâni am trecut prin 2 zile de durere, eu credeam că este vorba despre travaliu, dar de fapt, era vorba despre o criză de rinichi (piatră la rinichi). Am avut o durere constantă, îngrozitoare, timp de aproape 48 de ore.

Nu am dormit din cauza durerii, iar corpul meu era complet extenuat și intrase în modul de supraviețuire din cauza a ceea ce se simțea ca o tortură nesfârșită. În cele din urmă, nașterea a fost indusă (din cauza unei mici scurgeri de lichid amniotic) și a trebuit să nasc într-o stare fizică de epuizare, iar din punct de vedere mental, cu o anxietate serioară.

Corpul meu nu era pregătit să nască, iar acest lucru a dus la toate lucrurile pe care speram să le evit – administratea medicamentului pentru inducerea travaliului, apoi încă o doză, pentru că nu progresa travaliul, apoi epidurală, epiziotomie și forceps. În momentul în care fiica mea s-a născut și mi-au pus-o în brațe, corpul meu a clacat de epuizare și am adormit. Nu am putut să mă uit la ea, să o admir, să mă bucur chiar din primele momente de apariția ei în viața noastră. Și acum am acest regret, această parte a nașterii încă îmi frânge inima.

Am încercat să depășesc toate acele clipe, m-am concentrate pe fetița mea și pe recuperare, care încă durează.

Cea mai grea parte din toate acestea este că acum, gândul de a rămâne din nou însărcinată mă îngrozește. Inima mea își dorește să am o casă plină de copilași care alergă pe holuri, dar corpul îmi spune „nu, nu discutăm, nu luăm în calcul asta”. Este o tensiune confuză” a scris o mamă pe mother.ly.

Știm că mai sunt femei care au trecut prin experiențe traumatizante la naștere, dar cum și-au găsit curajul să mai treacă odată prin sarcină, cum și-au gestionat anxietatea legată de o nouă naștere?